Despre slava deșarta și uriașa vătămare pe care o aduce și cum să ne luptăm împotriva ei!
„Ce să fac cu slava deșară? Mi se pare că nu fac nimic de ochii lumii, dar după ce aceea nu pot să mă abțin să nu trâmbițez înaintea mea. Bineînțeles, nu spun nimănui: Uite ce bine am făcut eu cutare și cutare lucrul! Dar înăuntrul meu trâmbițez că sunt mai bună decât alții și fac mai bine decât alții. Știu că este rău, dar așa se întâmplă totdeauna în mine.”
Este bine, cel puțin, că băgați de seamă acest neajuns și căutați să vi-l îndreptați. Dați-vă osteneala să vă îndreptați și rugați-vă ca Domnul să vă ajute; veți izbuti să îl izgoniți pe acest vrăjmaș, care este cel mai dăunător și totodată cel mai lingușitor. El face pe om să semene cu un lucrător care orice câștigă cheltuiește pe loc, fără să lase nimic pentru ziua următoare.
Cine s-a slăvit în deșert a primit deja plata sa, și în viitor nu va mai fi plată pentru el. El este întotdeauna gol, fiindcă a irosit tot ce era al său. Gol se va arăta și pe lumea cealaltă. Numai păcatele lui vor trece dincolo de el, iar faptele bune care ar fi putut să tragă în cumpănă mai greu decât ele nu vor avea nici un preț.
Iată ce vătămare uriașă vine de pe urma slavei deșarte! Totodată, a trâmbița înaintea ta ori a auzi cum ți se trâmbițează din afară este tare dulce, parcă mănânci bomboane. Așadar, bine faceți că aveți dorință să vă izbăviți de acest vrăjmaș lingușitor.
„Dar cum să reușesc asta?” Luptați-vă și biruiți - atâta doar că nu trebuie să dați înapoi și să nu fiți deloc indulgentă în această privință față de propria persoană. În primul rând este nevoie să vă dați seama și să simțiți că gândul de acest fel este un vrăjmaș. După aceea, îndată ce se va arăta, grăbiți-vă să refaceți această conștentizare și simțire. Ea va avea neapărat ca ecou ura față de acest gând, ură care îl va izgoni. A avea ură față de gând este ca și cum ai izbi pe cineva în piept. Cel izbit în piept cade la pământ, iar gândul lovit de ură fuge afară din suflet.
Faceți așa de câteva ori, mai cu osârdie, și gândul acesta va înceta să se mai arate sau vă veți desprinde atât de ușor și de repede să îi faceți față, încât nu va apuca să se arate, că va fi izgonit.
Totodată, să nu uitați să „încălziți” simțământul urii față de el. Pentru acesta, citiți mai des povețele Mântuitorului despre milostenie, post și rugăciune (v. Mt.6) și parabola din care Domnul a scos următoarea lecție: să ziceți: „Slugi netrebnice suntem, pentru că am făcut ceea ce ce eram datori să facem” (Lc.17, 10). Amintiți-vă, de asemenea, și lecția apostolică: de ce te fălești? (I Cor.4, 7).
Fiți, de asemenea, atentă și cu cine vă comparați trâmbințând că dumneavoastră sunteți mai bună și faptele dumneavoastră sunt mai presus. Dacă persoanele cu pricina sunt mai mici decât dumneavoastră ca vârstă și capacități, nu aveți cu ce să vă lăudați. Este firesc ca cel mai în vârstă să facă totul mai bine decât cel mai tănâr. Când se vor maturiza, vor lucra la fel de bine ca dumneavoastră, poate și mai bine. Așadar, nu cu aceștia să vă comparați, ci cu cei ce sunt mai presus de dumneavoastră. Atunci poate că nici nu veți avea prilejul să trâmbițați: „eu sunt mai bună, faptele mele sunt mai grozave!”, ci mai degrabă să vă smeriți, văzând că mai aveți încă mult până când să aveți cu ce vă lăuda.
Eu v-aș mai întreba: ceea ce faceți este pe măsura capacităților dumneavoastră?
Ia uitați-vă mai bine: veți vedea, poate, că deși faceți bine ceea ce faceți, faceți mult mai prost decât ați putea, căci ați putea să faceți de cinci sau de zece ori mai bine. Dacă într-adevăr veți vedea aceasta - și de cele mai multe ori, dacă nu întotdeuna, tocmai asta e nevoit omul să vadă dacă privește din acest punct de vedere ceea ce face - ,în locul trâmbițării va trebui mai degrabă să fie rușine că nu sunteți pe măsura așteptărilor Celui ce v-a dăruit puterile trupului și sufletului.
Dați-vă osteneala să vă exersați în felul acesta, și este de presupus că veți avea în curând parte de reușită - dar rugăciunea către Domnul trebuie să meargă, se înțelege de la sine, mână în mână cu osteneala de a vă schimba, și trebuie să aveți, de asemenea, râvnă osârduitoare de a ajunge la ținta dorită, fără să vă cruțați.

Despre felurite probleme de credință și viață – Sfântul Teofan Zăvorâtul – Editura Sofia 2012