Lucrarea pe care o faci poartă pecetea Sfântului Duh?

Mă tem că, deși am spus atât de multe lucruri, nu m-am făcut înțeles atât cât trebuia. Ceea ce am spus în seara aceasta se referă nu numai la datoria pe care o au părinții față de copii, față de familie și față de relațiile dintre părinți și copii, ci se referă la viața duhovnicească în general.

Dacă omul nu se leapădă de sine și nu hotărește să se apropie de Dumnezeu va rătăci,și nu va face nimic.

Ceea ce am spus mai sus, anume că un episcop nu trebuie să aibă proiectele sale, adevărul lui, ci să învețe cuvântul adevărului și să fie un alt hristos, se poate aplica și la părinți.

Un părinte trebuie să se lepede de sine și să se apropie de Dumnezeu cu adevărat, nu numai în exterior. Să fie al lui Dumnezeu nu după mintea lui, ci așa cum vrea Dumnezeu. Numai atunci omul scapă de alunecări și rătăciri, scapă de toate încercările și rămâne stabil pe drumul cel drept.

Nu ne stă nouă în putință să rămânem pe drumul cel drept. Nu depinde de puterea noastră, ci depinde de harul lui Dumnezeu.

Dar harul lui Dumnezeu ne aduce și ne ține numai dacă noi hotărâm să devenim, ca părinți, instrumente ale acestui har, instrumente ale Sfântului Duh. Creștinismul nostru de astăzi este un creștinism care poartă pecetea fiecăruia dintre noi, nu poartă pecetea Sfântului Duh.

Poți să spui că ceea ce faci tu poartă pecetea Sfântului Duh? Poate spune și Sfântul Duh că este așa? Dacă și tu poți să spui acest lucru și Duhul Sfânt poate certifica și recunoaște că și-a pus peste tine pecetea Lui, te afli pe drumul cel drept.

Dacă ceea ce faci poartă pecetea ta, pecetea gândirii tale, a proiectelor tale, atunci te înșeli. Oricât de inteligent sau înțelept ai fi, oricât de bun ai fi, oricâte daruri ai avea, te înșeli fără dar și poate.

Una singură este calea care nu rătăcește: calea lui Hristos prin Sfântul Duh. Una este și amăgirea: tot ceea ce nu este Hristos și Sfânt Duh. Indiferent dacă o amăgire este mai mare decât alta. Există, în fond, o amăgire și o cale neamăgitoare.

Cine hotărăște să devină instrument al Lui Dumnezeu va înțelege ceea ce spunem noi aici și Sfântul Duh îi va vorbi în actele sale în viața de fiecare zi: ,,Nu așa, ci așa!” îi va spune tainic. Nu are nevoie să aibă nici bani mulți și nici multă carte ci este nevoie numai de hotărârea sa de a se încredința lui Hristos, Sfântului Duh și de a se încredința lui Hristos, Sfântului Duh și de a i se dărui cu toată inima. Lucruri pe care până acum le făcea într-un fel, va vedea că trebuie să le facă în alt fel. Având aceste premize avem șansa să facem ceva.

Trebuie să încetăm să trăim noi, să încetăm să gândim noi, să proiectăm noi, și să organizăm noi. Să încetăm să fim noi stăpâni pe lucrarea lui Dumnezeu.

Facem ceva pentru copiii noștri? Ceea ce facem este lucrarea lui Dumnezeu. Domnul Dumnezeu să fie Stăpânul, să nu fim noi stăpâni. Acesta să îndrume, acesta să conducă, să îndemne, să ajute, să meargă înaintea noastră pe drumul pe care-l avem de parcurs și tot Acesta să fie sfârșitul drumului nostru. Lucrul acesta ne va ajuta să dobândim adevărata viață duhovnicească, să dăm o bună educație copiilor noștri și să dăm naștere în sufletele lor, cu ajutorul lui Dumnezeu, unei vieți duhovnicești adevărate.

Părinți și Copii–Despre Educația Copiilor – Arh. Simeon Kraiopoulos – Ed. Bizantină 2005