de Simeon Kraiopoulos | Vizionări: 3856
Oprește-te puțin și ia aminte!
Frate, îngăduie Dumnezeu să ai o strâmtoare, o durere, o suferință, o greutate, îngăduie să trăiești ceva care te copleșește până în străfundurile existenței tale? Este o binecuvântare! Te cercetează Dumnezeu! Este ca și cum ți-ar spune: ,,Sunt aici! Oprește-te și ia aminte, întoarce-te și privește-Mă! Nu te lăsa copleșit de situație, oricare ar fi aceasta! Vreau să-ți dau ceva! Ce să-ți dau! Pe Mine Însumi! Da, vreau să-ți dau harul Meu și prin acesta pe Mine Însumi și să te fac Dumnezeu! Voiesc să fii ceea ce sunt și Eu, adică Dumnezeu, pentru că te iubesc, te doresc, pentru că ești făptura Mea și pentru tine le-am făcut și le fac pe toate.”
În ciuda faptului că ceea ce i se întâmplă omului este cercetarea lui Dumnezeu, el nu poate să o vadă astfel. Se gândește că nu rezistă, socotește că durerea este prea mare, că necazurile sunt copleșitoare, că chinurile sunt irezistibile, și zice: ,,Ce să mă fac? Nu mai pot!” Lucrurile nu stau, însă, așa! Tocmai pentru că suferi, pentru că ești constrâns, că ai înlăuntrul tău răni, că vin asupra ta toate, că nu mai există nici o nădejde, nici o cale de ieșire, nici sprijin sau mângâiere, tocmai că ți se întâmplă toate acestea, nu este numai un indiciu, ci însăți dovada prezenței lui Dumnezeu. Dovada că Se preocupă de tine, că El Se apropie de tine și chiar te atinge. Te vede, te știe, te înțelege și vrea să te miluiască.
Deci, oprește-te o clipă, ai puțină răbdare și pune-ți nădejdea în Dumnezeu! De ce suferi atât de mult, de ce te simți atăt de rănit, atăt de descurajat, de ce crezi că te sufoci, că te pierzi? De ce!? Nu din altă pricină, ci pentru că înlăuntrul tău există multă împotrivire. Și iată cum lucrează împotrivirea aceasta. Să spunem că există că o fortăreață, o întăritură pe care vrăjmașul o atacă. Cu cât cel care este în interiorul fortăreței opune mai multă rezistență, cu atât atacatorul își întărește mai mult puterile, își întețește atacurile ca să cucerască fortăreața, să spargă zidurile, să dărâme porțile, să intre înăuntru și să o strivească. Citeste continuarea articolului aici: Ce înseamna Taina suferintei si cum o convertim in binecuvantare!
Taina Suferinței – Arh. Simeon Kraiopoulos – Editura Bizantină 2007
Adevarat este ca omul in suferinta revine cu picioarele pe pamant si-si indreapta privirea spre cer. Paradoxal dar adevarat este faptul ca in crestinism suferinta este o binecuvantare daca este traita autentic!
La noi ca si crestini si smerirea este o suferinta!
Cristian Stavriu
Slava Domnului pentru toate!
Sa dea Bunul Dumnezeu sa intelegem cu totii ce inseamna suferinta!
Cristian Stavriu
admin catehetica.ro
Suferinta este modul in care firea cea cazuta a omului se trezeste din nepasare sau din departarea fata de Dumnezeu. Avem nevoie de credinta si o buna educatie ca sa vedem si sa intelegem ce este suferinta, ce inseamna suferinta. E adevarat ca doare si pricinuieste mult amar sufletului. Numai omul cel ce a dobandit putina credinta si a inteles viata duhovniceasca stie sa converteasca suferinta in binecuvantare. Dumnezeu nu este rau pentru ca ne ingaduie suferinta ci este foarte iubitor. Noi stim ca murim, dar de cele mai multe ori credem ca moartea e departe de noi si amanam fapta buna, indreptarea, indreptarea spre Dumnezeu, slefuirea sufletului spre dobandirea Harului.
Da-ne Doamne intelepciunea cea de sus sa putem intelege cu usurinta ce avem de facut si sa facem !
Multumim Elena Alexandra pentru participare pe acest portal crestin ortodox si te mai asteptam !
Cristian Stavriu
admin catehetica.ro