Înainte de a găsi fericirea, avem nevoie sa înțelegem ce este fericirea. Fericirea nu se poate „apropia” de omul care nu și-a găsit întâi de toate „rostul”. Plecând de la aceste înțelegeri vom avea marea șansă de a întâlni „fericirea” mult râvnită. Atâta vreme cât vom căuta acest deziderat în „materia” ce ne înconjoară riscăm să devenim clownii propriului destin.
Sfântul Ioan Gură de Aur explică faptul că bucurie înseamnă să urci, să dorești o altă stare decât cea pe care o ai. De exemplu, avem un întemnițat într-o chilie întunecată. Dacă-i deschidem o ferestruică și intră în celula lui puțină lumină, aceasta reprezintă pentru el o bucurie.
Dacă în celulă vom închide un împărat, oare se va bucura el, cel care a trăit în palate? Cu certitudine că nu, pentru că bucurie înseamnă să depășim starea în care ne aflăm, pe care o avem și în care deja ne desfătăm (și este mâhnire să coborâm de acolo de unde suntem) (Omilia 53, la Evanghelia după Matei).
Însă ce se întâmplă când cineva urcă toate treptele bucuriei, când se desfată de toate și nu mai are altceva de care să se bucure?
Îl va cuprinde golul sufletesc, plictiseala, și dacă nu va încerca să se sinucidă, va merge la psihiatru.
- Doctore, salvează-mă! Mor de plictiseală.
- Alung-o cu petreceri, cu femei, cu sex! I-a răspuns medicul.
- M-am săturat de toate acestea și m-am scârbit!
- Alungă plictiseala călătorind!
-M-am săturat și de călătorii!
-Atunci alung-o prin filme de comedie.
- Nu pot, mă apucă nervii!
-Și eu eram necăjit în privința aceasta, dar ieri m-am dus la teatru, unde și-a făcut numărul un clovn admirabil. A jucat atât de frumos, că am râs de ne-au crăpat burțile, și am uitat de necazuri.
Toți l-am aplaudat.
- Doctore, din nefericire, acel clovn sunt eu…

Cum să trăiești o viață binecuvântată – Arhimandrit Vasilios Bacoianis – Editura Tabor – București