Cât de profund și lămuritor poate fi acest articol, de unde putem să ne dăm seama ca părinți cât de mult greșim în viața duhovnicească dar și cu cei din jurul nostru și în mod deosebit cu copii noștri.
Este foarte importantă înțelegerea pe care o dobândim, căci prin prisma ei vom și acționa, dar este foarte adevărat și faptul că iubirea de sine este cea care de cele mai multe ori învinge. Cel puțin, acela care a înțeles bine și corect lucrurile, chiar dacă uneori este biruit de iubirea de sine și acționeaza contrar bunei înțelegeri, are șansa totuși să fie luptat și de conștiință. Între conștiință și iubirea de sine stă rugăciunea, duhovnicul, dorința de mântuire și în cele din urmă va birui aceea care este hrănită mai bine. Dumnezeu să ne ajute să biruim iubirea de sine și să dobândim buna înțelegere a lucrurilor după învățătura părintelui Simeon Kraiopoulos:

Cît privește familia, vreau să subliniez următorul lucru: fiecare tată și fiecare mamă să se întebe pe sine: ,,Ce caut, ce urmăresc? ” Uneori spunem: ,,Îmi propun niște obiective pe care le urmăresc și pe care vreau să le ating”. Problema  este dacă părintele, tata sau mama, au ajuns la o maturitate

care, în contextul diferitelor dificultăți pe care le întâmpină în viață, atunci când simte că este atras într-o parte sau alta, îl ajută să evite alunecarea și să revină la linia dreaptă, la drumul drept. Oricâte încercări ar avea trebuie să rămână prins de această linie dreaptă și să înainteze pe drumul pe care acesta îl indică.

Când duhul lăuntric conducător, aspirația noastră profundă, mișcarea lăuntrică este aceea care urmărește satisfacerea propriului egoism – fie că ne dăm seama fie că nu – de exemplu, de a ne lăuda cu copiii noștri în fața celorlalți și de a ne afișa cu ei.

Când scopul nostru este să nu ne obosim prea mult, ci să ne aflăm pur și simplu în treabă, fără să știm foarte bine ce facem, atunci copiii sunt terorizați de atitudinea noastră și nici noi nu ajungem să facem ceva folositor. Trebuie să spunem că foarte mulți sunt părinți buni, sunt buni creștini, dar copiii au multe de tras de pe urma lor.

Cel care are vocea aceea tainică înlăuntrul lui, acel duh tainic, maturitatea de care vorbeam, luminarea lăuntrică, își dă seama și știe când să fie exigent și când mai blând când să întindă coarda și când să o slăbească, când să pedepsească și când să arate înțelegere.

Nu este vorba de reguli și rețete.

Problema este dacă eu mă mișc în adevăr, dacă am înlăuntrul meu adevărul, adevărul care este Hristos.

Și dacă procedez așa cum trebuie să procedez, nu trebuie să iau seama costurile pe care trebuie să le suport eu sau copiii, sau dacă aceștia vor sau nu vor să primească adevărul pentru a reuși în viață și a ajunge acolo unde trebuie.

Arh. Simeon Kraiopoulos - Părinți și Copii – Despre Educația Copiilor – Editura Bizantină 2005