Perseverența în viață ține în mod direct de dorința noastră fermă de a face ceva. A conștientiza măreția împlinirii,a dobândirii Harului Divin, a mântuirii sufletului, cu siguranță ne-ar aduce și acea voință lucrătoare care ne-ar ajuta să punem tot timpul început bun. „Dai voință iei putere!” Căderea omului este continuă iar pentru cei ce vor să se „cațere” la loc de unde au căzut, presupune o anume nevoință, dar și o conștientizare a lucrurilor sau faptelor care l-au prăvălit în hău. Simeon Kraiopoulos ne îndreptățește să pornim la luptă, să biruim cu noi înșine dar și cu vrăjmașul de om și iată ce ne spune:
În fiecare clipă putem face referire la Dumnezeu!
După umila mea părere – pentru noi creștinii – nu există nimic care să ne împiedice să punem început bun.  Cel care are ceas, de câte ori constată că nu indică ora corect îl reglează. În orice clipă stai înaintea lui Dumnezeu smerește-te, pocăiește-te, încredințează-te lui Dumnezeu, plângi pentru păcatele tale, fii curajos, nu-ți fie teamă.
Nu-ți fie teamă să-ți închipui depre tine că vei merge în iad, dar nu-ți fie teamă  nici să te încredințezi milei lui Dumnezeu, să te încredințezi milostivirii Sale. În orice clipă.

Orice s-ar fi  întâmplat  până  în acea clipă, putem să o luăm de la capăt.

Nu știu exact cum stau lucrurile, însă îmi aduc aminte că, atunci când eram elevi, la caligrafie, dacă făceam literele urâte sau făceam greșeli, elevii ambițioși ștergeam sau rupeam foaia și o luam de la capăt pentru a  le scrie bine și a primi laude. În cele duhovnicești lucrurile nu stau așa. Are importanță întreaga atitudine a sufletului. 
Are importanță cât de mult trebuie să fim atenți, ce duh a pătruns până astăzi în sufletul nostru, cum am înțeles lucrurile și dacă există greșeli să le corectăm.
Întreaga lucrare a sufletului, întreaga atitudine a sufletului înaintea lui Dumnezeu are un duh.

ARH. Simeon Kraiopolous - SUFLETUL MEU, TEMNIȚA MEA – Editura Bizantină 2009