Câtă îndârjire simte omul atunci când crede că a fost nedreptățit și cu ce putere se năpustește spre recâștigarea poziției bune. Ce greu este să ne radiografiem propriul suflet, să ne judecăm sinele cu acrivie și să vedem dacă nu cumva suntem acuzați de aceleași patimi față de alții. Sfântul Ioan Gură de aur ne învață din perspectiva unuia care pe toate le făcea din încredințare de la Dumnezeu și de aceea merită pe deplin să luăm aminte:

Puteți ridica mâinile spre cer, puteți mișca buzele ca să cereți iertare, iar Dumnezeu dispus este să vă șteargă păcatele, dar nu îngăduiți a se face aceasta, de vreme ce voi le țineți pe acele ale greșiților voștri.

Vă aflați, așadar, în eroare!

Ați suferit multe nedreptăți, ați fost jefuiți, ați fost vorbiți de rău, ați fost păgubiți în cele mai grele prilejuri – vreți să vedeți pe dușmanul nostru pedepsit? Iată ceea ce vă va sluji, în schimb – SĂ IERTAȚI.

Dacă singuri vă faceți dreptate și vă răzbunați, prin vorbe sau prin fapte sau prin blesteme împotriva aceluia care v-a jignit, Dumnezeu nu va mai sta să vă răsplătească, pentru că, înșivă, ați făcut aceasta. Și nu numai că, deloc n-are să vă răzbune, dar are să vă pedepsească fiindcă l-ați supărat, în obștea omenească, dacă lovim robul altuia, stăpânul lui se supără și ia drept o jignire adusă lui fapta noastră.

Că suntem jigniți, fie de robi, fie de oameni liberi, datori suntem a aștepta judecata stapânilor sau a judecătorilor.

Așadar, dacă între oameni e cu totul nechibzuit ca cineva sa-și facă dreptate singur, lucrurile stau altfel când Dumnezeu este acela care-i Judecător…

Vouă, El v-a poruncit atât: să vă rugați pentru cel ce v-a jignit. Ce trebuie făcut cu aceasta?

Iată, El a poruncit să fie lăsat pe seama Sa, a Domnului!