Adevărul este că nu cunoaştem prea multe date despre autorul Cărţii Naum. După cum mărturisește despre sine, el era originar din Elcoş, localitate asupra situării căreia sunt, încă din vechime, divergenţe. Sfânta Tradiţie socoteşte că Naum ar fi originar din localitatea numită ulterior Capernaum (= satul lui Naum), însă e greu de afirmat dacă vechiul Elcoş a devenit, ulterior, Capernaum.
Cum Cartea Naum conţine doar o profeţie împotriva Ninivei, capitala Asiriei, iar Ninive a fost distrusă în 612 î. Hr., vom plasa scrierea cărţii înainte de această dată. Cartea e pretutindeni numită după autorul său, profetul Naum: Nakhum în Biblia Hebraica; Ναουμ (Naum) în Septuaginta; Naum Propheta în Vulgata.
Principala idee a cărţii este aceea a justiţiei divine, care nu lasă nepedepsite crimele şi desfrânările; astfel, în locul cetăţii Ninive, a cărei pieire e vestită aici, poate fi văzut orice alt loc (din orice timp) ai cărui locuitori s-au îndepărtat de Dumnezeu sau nici nu au căutat vreodată să-L cunoască. Părintele Bartolomeu Anania în traducerea sa ne prezintă o introducere la cartea profetului Naum astfel:
Fericitul Ieronim gândea că numele de Naum (Nahum), care înseamnă „mângâiere“, i-ar fi fost anume rânduit omului care avea să-şi mângâie compatrioţii cu prevestirea căderii Ninivei.
E greu de ştiut dacă şi în ce măsură a izbutit profetul să consoleze, dar e cert că singurul obiectiv al cărţii sale este capitala Asiriei, simbol al opresiunii seculare pe care acest imperiu a exercitat-o asupra poporului evreu; e de ajuns să ne amintim că, în 721 (722) î. H., Sargon al II-lea cucerise Samaria, deportase majoritatea populaţiei şi prefăcuse regatul Israel în provincie asiriană, sub numele de Samerina; amintire dureroasă, ca o rană veşnic deschisă în sufletul unui popor pe care altădată îl cârmuise David, rană care hrănea resentimente vecine cu şovinismul.
Situarea în timp a lui Naum ţine seama de două repere: căderea Tebei şi căderea Ninivei. Primul eveniment e amintit în cartea profetului ca fiind un fapt împlinit; or, No-Amon, capitala Egiptului Superior, adică Teba, a fost cucerită şi distrusă de către Asirieni în 663. Pe de altă parte, Ninive a căzut în 612 sub forţele armate reunite ale Mezilor şi Babilonienilor, sub dubla comandă a lui Cinaxar şi Nabopolasar. Aşadar, profeţia lui Naum a fost scrisă după 663 şi înainte de 612. Dincolo de numeroasele controverse pe această temă, tradiţia biblică românească optează pentru deceniul 660-650 î. H.; pe de-o parte, căderea Tebei e încă proaspătă în memorie, pe de alta, perspectivei profetice nu i se pot pune hotare.
Stilul lui Naum e ca un ropot de harapnice: văzduhul tremură, adâncul se cutremură, vrăjmaşii se-ngrozesc şi pier, profetul jubilează într-un final de capodoperă vechitestamentară. Pe deasupra tuturor, Dumnezeu este Cel ce face istoria.