Miheia – al cărui nume ebraic Micaia (Mica în forma scurtă şi Micaichu în forma lungă) înseamnă „Cine este ca Domnul?“ – a fost contemporan cu Isaia – despre care se ştie că şi-a exercitat mandatul profetic între anii 740 şi 700 î. H. Dar, spre deosebire de acesta, care făcea parte din clasa nobiliară şi-şi rostea mesajul în păturile de sus ale societăţii, Miheia aparţinea clasei ţărăneşti, iar orizontul mesajului său îi cuprindea pe cei umiliţi şi obidiţi. Miheia s-a născut în satul Moreşet. Se cunosc puţine despre viaţa lui personală. După stilul în care este scrisă cartea sa, era totuși un om educat, posibil dintr-o familie înstărită de proprietari de pământuri.

Vreme de mai bine de cincizeci de ani, a călătorit prin Regatul lui Iuda, arătând poporului iudeu că israeliţii îşi încălcaseră legământul faţă de Dumnezeu şi îndemnându-i să se lepede de păcatele în care se afundaseră şi să se apropie cât mai mult de Dumnezeu.Sensibil la suferinţele semenilor săi, profetul protestează – deseori cu violenţe de limbaj – împotriva îmbogăţiţilor care asupresc, a judecătorilor ce se lasă mituiţi, a preoţilor, a profeţilor mincinoşi. Miheia este, prin excelenţă, un justiţiar. Dumnezeul său este, într-adevăr, un Dumnezeu al milei şi iertării, dar îndurarea vine numai după ce s'a făcut dreptate. În acest fel va vedea lucrurile, peste şapte secole, Ioan Botezătorul, nedumerit că în Iisus lucrează doar Mielul, nu şi Securea, dar care va afla că Securea rămâne ultima soluţie, şi foarte îndepărtată, după ce Dumnezeu Îşi va fi epuizat toate resursele aşteptării.

Cu toate acestea, ar fi greşit să vedem în Miheia doar pe profetul social şi să nu observăm larga lui deschidere spre universalitate. După consumarea mâniei divine şi a pedepselor răzbunătoare, se va produce reaşezarea Ierusalimului în vechea sa splendoare, Sionul devenind centrul spre care se vor îndrepta toate popoarele să-L caute şi să-L afle pe Dumnezeul cel adevărat, în perspectiva Împărăţiei ce va să vină. Miheia este singurul profet care vizualizează, cu multă limpezime, locul unde se va naşte Hristos: Betleemul. Această clarviziune va face din el un clasic al lucidităţii mesianice.
Nu se cunosc prea multe nici despre moartea proorocului Miheia, în afară de faptul că a fost înmormântat la Moreşet, în satul unde s-a născut. Moaştele sale au fost descoperite în vremea domniei împăratului Teodosie cel Mare, la sfârşitul sec. al IV-lea d. Hr. printr-o descoperire minunată ce i s-a făcut episcopului de atunci din Elefteropolis.

Miheia a scris despre Mesia care avea să vină, despre locul naşterii acestuia, despre strămoşii, originea şi viitoarea domnie a acestuia.

„Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar obârşia Lui este dintru început, din zilele veşniciei. Pentru aceasta îi va lăsa până în vremea când aceea ce trebuie să nască va naşte. Atunci rămăşiţa fraţilor săi se va întoarce la fiii lui Israel. El va fi voinic şi va paşte poporul prin puterea Domnului, întru slava numelui Domnului Dumnezeului Său şi toţi vor fi fără de grijă, iar El va fi mare, până la marginile pământului. Şi El Însuşi va fi pacea noastră!” (Miheia 5, 1-4).