Profetul Ioil a viețuit cu 800 de ani inainte de venirea lui Hristos în lume. A fost fiul lui Fanuil, din tribul Ruben fiul lui Iacov zis si Israel. A vestit necazurile și durerile care se vor abate asupra poporului Israel, inclusiv căderea în robia babiloniana. A dat sfaturi pentru post, ca fiind cel mai bun mijloc prin care Dumnezeu se face milostiv. A vestit si pogorarea Sfantului Duh asupra Sfintilor Apostoli si asupra crestinilor: "Varsa-voi Duhul Meu peste tot trupul, si fiii si fiicele voastre vor profeti, batranii vostri visuri vor visa, iar tinerii vostri vedenii vor vedea. Chiar si peste robi si peste roabe voi varsa Duhul Meu… Oricine va chema numele Domnului se va izbavi" (Ioil 3, 1-2, 5). Sfantul Profet Ioil a prorocit si descris si Ziua Infricosatei Judecati. A trecut la cele vesnice la adanci batraneti.
Dar iată ce ne spune părintele Bartolomeu Anania despre el:
Ioil era un nume frecvent printre fiii lui Israel, cu însemnarea „Iahvé este Dumnezeu“, dar el a intrat în circuitul culturii universale prin „fiul lui Petuel“, un părinte despre care nu ştim nimic, aşa cum neconsemnată ne rămâne biografia scriitorului, în afară de supoziţia că era originar din regatul de sud (Iuda) şi că acolo şi-a desfăşurat activitatea. Nici despre epoca în care a trăit nu avem nici un fel de informaţie; datorită faptului că, în canonul Vechiului Testament, cartea sa a fost aşezată între Osea şi Amos, o seamă de biografi îl situează în secolul VIII î. H. Nu lipsesc însă şi alte ipoteze.

Deşi orizontul vizionar al lui Ioil se mărgineşte la Iuda şi Ierusalim, opera sa (redusă, şi ea, la numai patru capitole) are o certă deschidere spre universalitate.

Două sunt temele ei fundamentale:
1) Seceta şi invazia lăcustelor (primele două capitole);
2) Ziua Domnului şi Judecata (ultimele două capitole).

Invazia lăcustelor a putut fi un eveniment real, dar, aşa cum se petrece în istoria sacră, evenimentul real capătă o încărcătură simbolică atunci când este proiectat în perspectiva profetică. El poate fi interpretat alegoric, ca prevestind invazia unor neamuri păgâne, dar şi apocaliptic, ca o succesiune de catastrofe – umane şi cosmice – ce vor preceda eshatonul. Cât despre „ziua Domnului“ şi Judecata din valea lui Iosafat, caracterul lor universalist nu poate fi pus la îndoială.

Nestemata operei lui Ioil rămâne însă prevestirea revărsării Duhului lui Dumnezeu peste toate categoriile de oameni, ceea ce înseamnă prezenţa şi lucrarea harului divin în Biserica universală a lui Iisus Hristos. Prin aceasta, Ioil este numit, pe drept cuvânt, „profetul Cincizecimii“, aşa cum îl va invoca Apostolul Petru în prima sa cuvântare de după pogorârea Duhului Sfânt.
În plan moral, Ioil este un profet al căinţei, act răsplătit prin bunuri materiale şi spirituale.

Sfânta Scriptură - Biblia - Bartolomeu Anania