Viața și moartea mea depind de ceilalți, căci, dacă l-am câștigat pe aproapele meu, L-am câștigat pe Dumnezeu...
Sf.Antonie Cel Mare       
Pr. Cristian Stavriu - Dum. Inainte Inaltarii Sf. Cruci 2014 - A DOUA PARTE Pr. Cristian Stavriu - Dum. Inainte Inaltarii Sf. Cruci 2014 - A DOUA PARTE (miercuri, 10 septembrie 2014) - Pr. Cristian Stavriu - Predica OrtodoxaDuminica Inainte Inaltarii Sfintei Cruci 2014 - A DOUA PARTEManastirea Brebu Pr Cristian Stavriu [...]
Pr. Cristian Stavriu - Dum. Inainte Inaltarii Sf. Cruci 2014 - PRIMA PARTE Pr. Cristian Stavriu - Dum. Inainte Inaltarii Sf. Cruci 2014 - PRIMA PARTE (miercuri, 10 septembrie 2014) - Pr. Cristian Stavriu - Predica OrtodoxaDuminica Inainte Inaltarii Sfintei Cruci 2014 - PRIMA PARTEManastirea Brebu Pr Cristian Stavriu [...]
Pr. Cristian Stavriu - Taierea Capului Sf. Ioan 2014 - a doua parte - Manastirea Brebu Pr. Cristian Stavriu - Taierea Capului Sf. Ioan 2014 - a doua parte - Manastirea Brebu (vineri, 5 septembrie 2014) - Predica Ortodoxa - Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul 2014 - a doua parte Pr. Cristian Stavriu - Manastirea Brebu Pr Cristian [...]
Pr. Cristian Stavriu - Taierea Capului Sf. Ioan 2014 - prima parte - Manastirea Brebu Pr. Cristian Stavriu - Taierea Capului Sf. Ioan 2014 - prima parte - Manastirea Brebu (vineri, 5 septembrie 2014) - Predica Ortodoxa - Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul 2014 - prima parte Pr. Cristian Stavriu - Manastirea Brebu Pr Cristian Stavriu [...]
Pr. Cristian Stavriu - Vindecarea indracitilor 2014 - Manastirea Brebu Pr. Cristian Stavriu - Vindecarea indracitilor 2014 - Manastirea Brebu (joi, 4 septembrie 2014) - Predica Ortodoxa - Manastirea Brebu Pr. Cristian Stavriu - Vindecarea indracitilor 2014   Pr Cristian Stavriu - Vindecarea Indracitilor [...]
Pr. Cristian Stavriu - Tanarul Bogat 2014 - Manastirea Brebu Pr. Cristian Stavriu - Tanarul Bogat 2014 - Manastirea Brebu (luni, 1 septembrie 2014) - Predica ortodoxă - Pilda Tanarului Bogat 2014 - Preot Cristian Stavriu - Mânăstirea Brebu Pr Cristian Stavriu - Tanarul Bogat 2014 [...]
Pr. Cristian Stavriu - Pilda Datornicului Nemilostiv 2014 - Manastirea Brebu Pr. Cristian Stavriu - Pilda Datornicului Nemilostiv 2014 - Manastirea Brebu (luni, 25 august 2014) - Predica ortodoxă - Pilda Datornicului Nemilostiv 2014 - Preot Cristian Stavriu - Mânăstirea Brebu Pr Cristian Stavriu - Pilda Datornicului [...]
Pr. Cristian Stavriu - Pilda celor poftiti la Cina 2013 - Manastirea Brebu Pr. Cristian Stavriu - Pilda celor poftiti la Cina 2013 - Manastirea Brebu (duminică, 15 decembrie 2013) - Predica ortodoxă - Pilda celor poftiți la Cină 2013 - Preot Cristian Stavriu - Mânăstirea Brebu     Un om oarecare a făcut [...]
Predica ortodoxa - Tamaduirea Femeii Garbove 2013 - Preot Cristian Stavriu - Mânăstirea Brebu Predica ortodoxa - Tamaduirea Femeii Garbove 2013 - Preot Cristian Stavriu - Mânăstirea Brebu (duminică, 8 decembrie 2013) -     Predica ortodoxă - Tămăduirea Femeii Gârbove 2013 - Preot Cristian Stavriu - Mânăstirea Brebu   Şi învăţa Iisus [...]
Pr. Cristian Stavriu - Predica la Tanarul Bogat 2013 - Manastirea Brebu Pr. Cristian Stavriu - Predica la Tanarul Bogat 2013 - Manastirea Brebu (miercuri, 27 noiembrie 2013) - Predica ortodoxa - Tanarul Bogat 2013 - Preot Cristian Stavriu - Mânăstirea Brebu Asculta mai multe audio traditionala ?wmode=transparent" [...]
Pr. Cristian Stavriu - Predica la Bogatul Lacom 2013 - Manastirea Brebu Pr. Cristian Stavriu - Predica la Bogatul Lacom 2013 - Manastirea Brebu (duminică, 17 noiembrie 2013) - Predica ortodoxa - Bogatul Lacom 2013 - Preot Cristian Stavriu - Mânăstirea Brebu [...]
Pr. Cristian Stavriu - Predica la Samarineanul Milostiv 2013 Pr. Cristian Stavriu - Predica la Samarineanul Milostiv 2013 (duminică, 10 noiembrie 2013) - Predica ortodoxa - Samarineanul Milostiv 2013 - Preot Cristian Stavriu - Mânăstirea Brebu     Asculta mai multe audio traditionala [...]
Pr. Cristian Stavriu - Predica despre Iubirea Vrajmasilor 2013 Pr. Cristian Stavriu - Predica despre Iubirea Vrajmasilor 2013 (joi, 31 octombrie 2013) - Predica la Iubirea Vrajmasilor - 2013 - Preot Cristian StavriuMânăstirea Brebu - jud. Prahova Duminica a 19-a dupa Rusalii - Iubirea [...]
Pr. Cristian Stavriu - Predica la Praznicul Cuvioasei Parascheva 2013 Pr. Cristian Stavriu - Predica la Praznicul Cuvioasei Parascheva 2013 (luni, 14 octombrie 2013) - Predica la Praznicul Cuvioasei Parascheva - 2013 - Preot Cristian StavriuManastirea Brebu - jud. Prahova Cuvioasa Parascheva 2013 [...]
Film Ortodox - Staretul Paisie Film Ortodox - Staretul Paisie (vineri, 9 august 2013) - Старец Паисий и я, стоящий вверх ногами - se numește acest film ortodox deosebit, bazat pe pildele Staretului [...]
Sfatul Zilei - Miluiti prin necazuri Sfatul Zilei - Miluiti prin necazuri (sâmbătă, 10 august 2013) - Sfatul Zilei de 10 augustMiluiți prin necazuri„Și ucenicii Săi L-au întrebat, zicând: „Învățătorule, cine a păcătuit, el [...]
Cartea Profetului Daniel - Sfanta Scriptura - Biblia

Biblia OrtodoxaPe profeți, Dumnezeu i-a chemat dintre oameni pentru a vesti mai sa faca cunoscuta in lume vointa si planurile Sale in legatura cu destinul omenirii.Duhul Sfant i-a ales, i-a chemat la misiunea lor, i-a insuflat si le-a descoperit ceea ce trebuiau sa predice adica i-a inspirat in asa fel incat sa poata, arata semenilor lor care este vointa lui Dumnezeu, precum si unele taine ale viitorului. Printre acestia se numara - in randul celor patru profeti mari, ale caror scrieri sunt mai extinse - si profetul Daniel. Parerea aproape unanima a specialistilor in Studiul Vechiului Testament este ca aceasta carte, asa cum se prezinta ea astazi, a fost scrisa in timpul regelui Antioh IV Epifanes (175-163 i.Hr.), cand Palestina se afla sub dominatia Seleucizilor sirieni.
Mitropolitul Bartolomeu Anania în traducerea sa ne oferă o scurtă prezentare la cartea profetului Daniel punându-ne în față elementele principale pe care cititorul ar trebui să le știe când se hotărăște o lectureze.

În toată Sfânta Scriptură nu există o carte mai deconcertantă decât aceea a lui Daniel; cele douăsprezece capitole ale ei pendulează între impostură şi genialitate, ceea ce face ca ea să devină şi incomodă, jenantă, mai ales pentru conştiinţa naţională a poporului evreu care a văzut în Vechiul Testament - pe bună dreptate - propria sa istorie. Acesta poate fi unul din motivele pentru care tradiţia rabinică, practic, a repudiat-o; în timp ce Septuaginta a numărat-o, de la bun început, printre cărţile profetice canonice, aşezând-o imediat după aceea a lui Iezechiel şi înaintea celor doisprezece profeţi „mici“, canonul ebraic i-a rânduit un loc în cea de a treia secţie - după „Lege“ şi „Profeţi“ -, numită, generic şi nepretenţios, „Scrieri“.

Autorul, iudeu deportat încă de tânăr în Babilon, unde şi-a petrecut toată viaţa şi unde a ocupat înalte funcţii în stat, nu pare să fie cât de cât familiar cu istoria patriei sale adoptive. El pretinde că şi-a desfăşurat activitatea sub patru regi ai Babilonului în ordinea următoare: Nabucodonosor, Baltazar (fiul lui Nabucodonosor), Darius Medul şi Cirus. Numai că datele obiective, furnizate de întreaga istoriografie a antichităţii, oferă un alt tablou: Nabucodonosor (605-562), Avilmarduk (562-560), Neriglisad (560-558), Labaşimarduk (556), Nabonide (556-539) şi Cirus (539-530). Baltazar (sau Beltşaţar) nu a fost fiul lui Nabucodonosor, nu a fost rege al Babilonului, ci, mult mai târziu, co-regent al lui Nabonide. Cât despre „Darius Medul“, un astfel de nume nu există în nici un fel de document; mai mult, cei doi Darius de mai târziu nu erau de origine medă, ci, în mod sigur, persană. Or, e greu de crezut că autorul - care ţine să-şi dateze cu precizie vedeniile şi profeţiile - îşi ignoră suveranii în slujba cărora, totuşi, se află.

Se pare însă că Daniel nu cunoaşte nici istoria propriului său popor, şi nici cel puţin propria sa biografie. Cartea sa începe prin a afirma că „în anul al treilea al domniei lui Ioiachim, regele lui Iuda, a venit Nabucodonosor, regele Babilonului, la Ierusalim şi l-a împresurat“. Din acelaşi capitol reiese că el, autorul, a fost luat captiv în urma acestei împresurări, odată cu prinderea şi deportarea regelui. Se ştie însă că Ioiachim a domnit între 609 şi 587, ceea ce înseamnă că anul său cel de al treilea era 606. Or, în acest an nu s'a petrecut nici un asediu asupra Ierusalimului şi nici nu s'au făcut deportări. Mai mult, Nabucodonosor nu a ajuns la Ierusalim decât în anul 597, când, într'adevăr, l-a asediat, l-a cucerit, l-a dărâmat, iar pe rege l-a făcut prizonier spre a fi deportat laolaltă cu miile de iudei (printre care, desigur, şi tânărul Daniel). E peste putinţă de admis că chiar un om simplu - chiar un prostănac -, necum un cărturar, nu ţine minte un moment absolut crucial din propria sa viaţă.

Daniel proiectează istoria şi prin mijlocirea unor numere profetice. Dacă însă Ieremia (pe care Daniel îl citise) s'a dovedit foarte aproape de adevăr, prezicând captivitatea babilonică pe o durată de şaptezeci de ani (Ir 25, 11), autorul nostru evaluează timpuri apocaliptice printr'o seamă de cifre menite să-i descurajeze chiar pe cei mai iscusiţi cabalişti.

Daniel şi-a scris cartea în două limbi: ebraică şi aramaică. Nu e de mirare că un om ca el, instruit la curtea regală, le cunoştea perfect pe amândouă şi că, mai ales în condiţiile exilului, folosea şi o altă limbă pe lângă cea maternă. Un autor de acest fel (un Mircea Eliade sau un Vintilă Horia) îşi poate scrie o carte într'o limbă şi o carte în alta, dar nu una şi aceeaşi în două sau mai multe. Or, pe capitole şi versete, cartea lui Daniel se prezintă astfel: 1, 1 - 2, 4 a, în ebraică; 2, 4 b - 7, 28, în aramaică; 8, 1 - 12, 13, în ebraică. Raţiunea acestor schimbări le scapă filologilor; aşadar, încă o inadvertenţă menită să intrige.

Pe de altă parte, dacă opera lui Daniel nu-şi propune nici pe departe să facă istoriografie, în schimb ea este cea mai teologică din întreaga literatură profetică. Teologia lui Daniel e de o mare densitate şi de o mare fineţe, cu nuanţări neîntâlnite la alţi profeţi şi care nu le pot oferi exegeţilor decât delicii.

Dacă denumirea de Iahvé (folosită abundent de premergători) nu e întâlnită aici decât o singură dată, Dumnezeu este la Daniel „Cel-Vechi-de-Zile“, ceea ce ar însemna Dumnezeu creator şi proniator, transcendent şi imanent, supra-istoric şi în istorie, inaccesibil şi accesibil. El este Dumnezeul unic şi universal, Stăpân a tot ce există, inclusiv regatele şi imperiile, pe care El le oferă, după raţiuni proprii, unui suveran sau altuia; El poate fi şi Judecător, dar puterea de a judeca i-a dat-o Fiului Omului, Care va întemeia o împărăţie puternică şi veşnică; Acesta îl va judeca şi pe Antihrist. Transpare şi existenţa Sfintei Treimi. Dumnezeu pretinde credincioşie şi o răsplăteşte. Dacă se mai cheamă şi „Dumnezeul cerului“, este numai spre a le aminti regilor care se cred dumnezei că undeva, sus, este Cineva mai mare decât ei.

Dumnezeu este înconjurat şi preamărit de îngeri, al căror număr e de ordinul miriadelor. Unii însă au misiuni speciale, de a patrona popoare sau de a le transmite unor oameni aleşi mesaje divine. Dintre aceştia îi întâlnim, pentru prima oară în Scriptură, pe Gavriil ca purtător de cuvânt al lui Dumnezeu şi pe Mihail ca ocrotitor al poporului ales.

Sfârşitul lumii va fi precedat de cataclisme cosmice şi suferinţe omeneşti. „Urâciunea pustiirii“, ca prefigurare a lui Antihrist, se va instala în chiar structurile sfinţeniei şi va domina prin înşelăciune, dar va fi doborâtă pentru totdeauna de „Unsul-Principe“ al lui Dumnezeu, Fiul Omului, a Cărui împărăţie va transcede timpul. Atunci, la sfârşit, se va produce şi învierea generală a morţilor (prevestită şi de Iezechiel), dar fiecare om va fi răspunzător pentru propriile lui fapte: unii vor învia spre viaţa veşnică, alţii spre veşnica osândă.

Suprema virtute a omului este credincioşia sa faţă de Dumnezeu, care se cere păstrată chiar cu preţul jertfei de sine. Legătura cu Dumnezeu se ţine prin rugăciuni, post şi meditaţie.

Toată această teologie este atât de coerentă şi se leagă atât de organic cu întreaga revelaţie a Sfintei Scripturi, încât nu fără dreptate s'a spus că opera lui Daniel este puntea cea mai transparentă între Vechiul şi Noul Testament. Domnul Iisus îl va cita nominal (Mt 24, 15; Mc 13, 14), atestându-l astfel ca pe un profet autentic, cu mesaj eshatologic, iar creştinii nu numai că-i vor menţine cartea printre cele canonice, inspirate de Duhul Sfânt, nu numai că-l vor cinsti în calendar, dar îi vor introduce numele în cult, împreună cu acelea ale prietenilor săi Anania, Misael şi Azaria.

Aşadar, discrepanţa dintre cronicarul şi teologul Daniel este atât de izbitoare, încât nu puţini au fost - şi sunt - bibliştii occidentali care afirmă, cu argumente logice, filologice şi istorice, că cele douăsprezece capitole au fost scrise nu de unul şi acelaşi autor, ci de mai mulţi autori necunoscuţi şi disparaţi, pe care un editor târziu - contemporan cu Antioh Epifan - i-a reunit în cartea pe care o avem astăzi.

Numai că discrepanţele nu sunt doar între fragmente, ci înlăuntrul unuia şi aceluiaşi capitol, înlăuntrul uneia şi aceleiaşi cărţi, ceea ce poate sugera ideea că toate aceste grosolane erori de ordin istoric au fost introduse de către unul şi acelaşi autor, în mod deliberat. Aceasta deschide perspectiva unei noi lecturi a cărţii lui Daniel, ceea ce presupune şi descifrarea mesajului criptic, dacă aceasta va fi vreodată posibilă. Un prim mesaj i-ar putea fi adresat cititorului, la prima lui lectură: Dacă precaritatea informaţiilor istorice îl va face să-i retragă autorului, de la bun început, credibilitatea, el va lăsa cartea deoparte şi-şi va vedea de alte treburi; dacă însă el va avea intuiţia de a vedea în însăşi această precaritate o pistă falsă, menită să incite la aflarea adevărului, atunci, în mod sigur, adevărul i se va descoperi.

Oricum, trebuie avută în vedere mai întâi viziunea lui Daniel asupra istoriei. Spre deosebire de marii săi colegi, el nu urmăreşte - chiar retroactiv - istoria lui Israel, ci numai pe aceea a marilor imperii păgâne ale Orientului, în formule de extremă lapidaritate; o mare campanie militară a unui rege, de pildă, pe care un cronicar ar prezenta-o pe zeci sau sute de pagini, este expediată aici într'o singură frază: „...se va aduna împotriva lui cu care de luptă şi cu călăreţi şi cu multe corăbii şi va intra în ţară şi va zdrobi şi se va duce“ (11, 40). Daniel e convins că, lipsită de adevărul credinţei şi de norme morale, istoria nu e altceva decât o vânzoleală a răului din lume, un vălmăşag de orgolii, patimi, interese şi nebunie, totul prefăcându-se într'o imensă panoramă a suferinţei şi deşertăciunii. Istoria e un mers în jos al popoarelor, care nu face altceva decât să le arate cum ele se degradează. Cele patru imperii succesive (din capitolul 2) sunt simbolizate printr'o uriaşă statuie cu capul de aur, cu pieptul şi braţele de argint, cu pântecele şi coapsele de aramă, cu pulpele de fier, dar cu picioarele de lut; timpul nu fortifică, ci degradează; nu e de mirare că namila e doborâtă de o mică piatră desprinsă din munte în chip supranatural, ceea ce trimite la minusculul grăunte de muştar al Evangheliei lui Hristos, din care va creşte, uriaşă, împărăţia lui Dumnezeu (Mt 13, 31-32). Istoria în sine e atât de parşivă, încât consemnarea ei nu merită prea multă osteneală. Nu evenimentul circumscris cu precizie în spaţiu şi timp e important, ci semnificaţia lui. La urma urmelor, interesează mai puţin dacă cei trei tineri, prietenii lui Daniel, au fost azvârliţi în foc de către Nabucodonosor, Beltşaţar sau Cirus; interesează doar că ei s'au salvat prin credinţă, mărturisire şi curaj. Faptul istoric devine adevăr arhetipal. Daniel îşi ocultează teologia în spatele unor necunoscute istorice, aşa cum va face, la timpul Său, Însuşi Iisus cu propria Sa Persoană de după înviere: în drumul spre Emaus, El face în aşa fel încât cei doi ucenici să nu-L recunoască şi li Se va descoperi în clipa când frânge pâinea: Hristos istoric devine Hristos euharistic, singurul Care va străbate, de acum, istoria. În mod conştient, Daniel propune o numărătoare imposibilă a timpului dintre el şi eshaton, printr'o cifră aberantă, dar şi printr'un punct de plecare absurd: un „Darius Medul“, rege inventat de profet. El prefigurează astfel adevărul că, în ciuda nerăbdării omului de a cunoaşte această taină, ea este un apanaj exclusiv al lui Dumnezeu Tatăl (Mt 24, 36; Mc 13, 32). Anistorismul lui Daniel ar putea fi înţeles, acum, şi prin ceea ce va spune Bernard de Clairvaux, anume că în istorie nu există trecut, prezent şi viitor, ci doar memorie, acţiune şi proiecţie. În sfârşit, procedeul lui Daniel mai poate demonstra că Sfânta Scriptură nu ne-a fost dată în scopuri ştiinţifice, indiferent de natura lor; ea ne poate oferi şi informaţii de acest fel, dar în subsidiar; revelaţia divină acoperă doar adevărurile fundamentale de credinţă, necesare omului pentru a-şi dobândi mântuirea. Inspiraţia Duhului Sfânt asupra autorului sacru nu e un dicteu automat, ci o stare de graţie care-i respectă personalitatea, caracterul, temperamentul, gradul de cultură, talentul literar şi stilul propriu.

Iată de ce Cartea lui Daniel a fost în stare să străbată douăzeci şi cinci de secole, pentru ca s'o facă, în continuare, până la „deşertarea vremilor“.

Notă. Pentru confruntarea cu originalul, versiunea de faţă a folosit traducerea grecească a lui Teodotion, unanim recunoscută drept cea mai bună şi, ca atare, folosită în Biserică.

SFÂNTA SCRIPTURĂ - BIBLIA - IPS BARTOLOMEU ANANIA

Nume *
Email *
Pagina web
Comentariu *
Răspunsuri
vineri, 15 februarie 2013 13:57:07
Navigand pe alte pagini ale acestui site am descoperit un articol despre secte,despre baptisti etc.Trebuie sa va spun ca pana la aceasta varsta am intrat in contact cu diferiti membri ai unor biserici ale lui Dumnezeu cum le place lor sa-si spuna,si fiecare din ei incerca sa ma atraga in organizatia lor pentru ca acolo voi gasi adevarata credinta.Nu am dat curs cererii lor,ba mai mult am inceput sa le citez din Scripturi cate ceva legat despre felul lor de a gandi viata religioasa si au inceput sa dea inapoi,dar mai rau este ca multe persoane care nu au citit Scripturile ori nu le-au inteles prea bine,cad foarte usor prada unor astfel de persoane si nu mai vor sa asculte alte cuvinte ori invataturi despre credinta in Dumnezeu.In ultima mea convorbire avuta cu un adventist,acum vreo trei zile in urma,i-am cerut acestuia sa-mi dea un raspuns la urmatoarul lucru:
Stim ca in lume sunt destui credinciosi de diferite culte religioase si i-am inclus si pe ei sectantii ca sa nu se supere prea tare,in aceeasi oala,deci daca aplicam pilda Samanatorului tuturor acestor culte,ei din care samanta fac parte,unde anume au cazut dupa trecerea samanatorului,iar daca au cazut in pamant roditor care este roada plina de rabdare a lor ? Inca nu am primit raspuns la aceasta problema din partea lui,asa cum nici altii nu au vrut sa-mi raspunda.Penticostalii afirma sus si tare ca numai ei sunt sfintiti pentru ca au botezul cu Duhul Sfant,pot vorbi in limbi care nu sunt decat niste bolboroseli numai de ei stiute dar la aceasta problema nu au nimic de spus.Ce credeti am dreptate sa-i intreb despre asa ceva? iar in Biblie gasim foarte multe pilde despre ei,trebuie doar sa le citim.Cu respect
miercuri, 13 februarie 2013 11:34:49
Doamne ajuta! Petrica
Este adevarat ca Scriptura este plina de mesaje, informatii, averstismente si radiografii ale oamenilor din toate timpurile si reprezinta pentru noi o confirmare a prestiintei lui Dumnezeu cu privire la „evolutia” sau „involutia” oamenilor. Important este ca noi sa regasim aceste mesaje si sa le comparam cu starea noastra sufleteasca astfel incat sa avem in suflet si minte imaginea reala a legaturii noastre cu Dumnezeu.
Adevarurile de credinta il fac pe om sa aiba „instrumentele” calibrate corect ptr a determina aceasta pozitie autentica a omului in relatia treimica (personala, Cu Dumnezeu si cu semenii).
Foarte multe persoane studiaza Scriptura numai ca perspectiva difera, intelegerea difera, scopul difera (desi nu pare) si ca atare vedem in spectrul „crestin” o enormitate de deformari si deformati.
Pe de alta parte exista o confuzie majora cu privire la mantuire, la conceptia de mantuire si oamenii ajung sa se manifeste diferit, total diferit desi se cred cu totii madulare fiecare in parte al aceluias TRUP, al carui cap este Hristos.
Exista in lume o pepiniera de secte si grupari religioase, as putea spune chiar o framantatura nociva care genereaza parca la nesfarsit ideologii care se doresc a fi religii.
Asa este cum ati spus, avem nevoie de credinta, credinta sta la baza tuturor actelor liturgice din Biserica, nici-o taina nu se poate savarsi fara particpiarea prin credinta. Din pacate am constatat ca pot fi credinte destul de puternice dar care sa nu aiba ca miez ontologic pe Dumnezeu ci pe tatal minciunii. Sunt astazi milioane de oameni care traiesc in inselare si nu stiu acest lucru. Scriptura insasi ne avertizeaza cu acrivie asupra acestui lucru si subliniaza faptul ca la vremurile din urma acestia se vor inmulti, vor fi proliferici samd.
Discutia pe aceasta tema este foarte profunda deoarece conditia nr 1 ptr mantuirea sufletului este ADEVARUL.
Scriptura este un mijloc puternic de considerare a adevarului dar nu suficient. Miile, secile de mii de secte au ca „dogma” sola scriptura si totusi ratacesc speriindu-ne colosal de tare.
Eu cred cu tarie ca si aici este vorba de o intelegere a lucrurilor. Avem Sfanta Scriptura, avem Sfanta Traditie, avem Biserica, avem Duhul Sfant, fara completarea acestora intre ele avem de a face cu o ideologie si nu cu o credinta, avem mai degraba de a face cu un sindicat care se propovaduieste mai degraba pe sine decat pe Dumnezeu.
Vedem ca elementul principal al Bisericii si al credintei in Dumnezeu este unitatea Duhului.
Crestinii primelor veacuri n-au avut Scriptura ca element de baza ca doar ea s-a desavarsit pe parcursul unor secole ci au avut predarea orala ca adesea este mai puternica decat orice. Oralitatea presupune memorare si adesea acest lucru este hotarator. Astazi avem o multitudine de gadget-uri si dispozitive care ne ajuta sa memoram orice insa cand intr-o imprejurare suntem vaduviti de acestea nu mai stim nimic. Ceea ce memoram, ne si insusim, acele lucruri memorate devin parte integranta a sufletului nostru, fac parte din noi si suntem capabili in orice moment sa marturisim.
De aceea eu sunt un pic potrivnic scrisului ptr lucrurile importante deoarece bizuinta si stiinta mea se transfera si nu este parte integranta a mea.
Ai dreptate ca ori de cate ori adevarul a fost stalcit prin intelegerea unora, am luat atitudine si cred ca aceasta ar trebui sa fie datoria de capatai a oricarui crestin. Nu eu sunt detinatorul adevarului ci Biserica, acest trup tainic condus de Capul Hristos care si ieri si azi si in veac este acelasi, neschimbat, ne alterat, neciuntit. Unitatea Duhului ne arata apartententa la acest ADEVAR.
Harul Domnului nostru Iisus Hristos sa fie cu noi cu toti. Amin

Si eu iti doresc sanatate si mai ales iti doresc sa fii partas al adevarului!

Cu respect si pretuire crestina,
Cristian Stavriu
duminică, 10 februarie 2013 17:17:41
Felul in care ati incercat sa explicati anumite momente din aceasta carte m-au indus putin in eroare,insa indiferent daca privim euharistic,ori stiintific,religios ori istoric,mesajul acestei carti este clar si face referire chiar si la timpul trait de noi acum.Cred ca doar cei ce vor recunoaste ca nu duc o viata placuta Domnului vor sti care este calea adevarului si sfinteniei in asa fel incat prin ,,intoarcerea la dragostea dintai" sa gaseasca mantuirea.Scripturile sunt pline de mesaje care ne arata decaderea noastra dar si mai adevarat este ca avem si mesaje prin care putem sa primim viata promisa de Domnul fara plata doar prin credinta asa cum este scris ,,daca omul ar avea credinta macar cat un bob de mustar,ar muta muntii din loc" si astfel acest lucru s-ar putea considera ca o neprihanire.Ma bucur ca existati si luati atitudine impotriva celor care denigreaza adevarul si va voi cauta mereu pentru a-mi desavarsi cunostintele adevarului lui Dumnezeu.Harul Domnului Isus Hristos sa fie cu noi toti.Sanatate va doresc
marți, 29 ianuarie 2013 17:26:10
Doamne ajuta! Petrica
Cred ca ti-ai facut o parere gresita! Aceasta carte se afla in canonul Sfintei Scripturi ceea ce presupune acceptul Sfintilor Parinti cu privire la autenticitatea ei, folosul ei duhovnicesc si mai ales importanta ei in contextul intregii Scripturi.
Nu poti citi doar o carte, si nu te poti referi la ea fara sa o cercetezi in contextul celorlalte scrieri surori.
Pe de alta parte noi crestinii ortodocsi avem ca autoritate Septuaginta in fata textului masoretic lucru care-l vei gasi mentionat de mitropolitul Bartolomeu Anania in „Septuaginta a căpătat astfel o mare autoritate, fiind considerată ca al doilea original al Vechiului Testament; deşi Sfinţii Evanghelişti şi Sfântul Apostol Pavel cunoşteau ebraica, au preferat să citeze din Septuaginta; pe baza ei s`a răspândit creştinismul primelor secole în Asia Mică şi în toată aria Mediteranei. Nu e de mirare deci că Septuaginta a devenit textus receptus (textul revelat) al întregului Răsărit european, definit mai târziu ca Ortodoxie.”
Cred ca e o confuzie in faptul ca nu acceptam aceasta carte ca fiind una importanta!
Nu m-ati suparat in vreun fel! Va mai asteptam pe la noi!

Cristian Stavriu
marți, 29 ianuarie 2013 14:05:32
Sa-mi fie cu iertare daca ma ratacesc in ceea ce va spun,dar mesajul pe care-l transmiteti in acest articol ma face sa cred ca nu acceptati aceasta carte a lui Daniel ca facand parte integranta din scrierile marilor profeti ai lui Dumnezeu si totodata din Vechiul Testament,si din care putem deslusi ce are sa fie la vremea sfarsitului al carui inceput il traim in aceste vremuri.Eu am facut unele comparatii ale profetiilor lui Daniel din capitolele 7,8,11 si 12 cu ceea ce ne spune apostolul Ioan in Apocalipsa la capitolele 12,13 si 17 si am gasit potriviri ale datelor ori acum cand am citit acest articol observ ca nu ii dati dreptate.De foarte multa vreme caut sa descopar si eu din tainele lui Dumnezeu transmise noua prin sfintii apostoli ori prooroci sau profeti,iar Biblia cu timiteri pe care o am si o citesc ori de cate ori am ocazia indiferent unde ma aflu a fost singura in care m-am increzut.Dumnezeu sa va ajute si sanatate va doresc.Iertare va cer daca v-am suparat
marți, 22 ianuarie 2013 12:31:21
Doamne ajuta! Sorin
Mi-a atras atentia adresa ta de mail - e haioasa, si ma gandeam daca are vreo legatura cu activitatea ta pe taramul descifrarilor!?! ((::
Nu sunt nici prea cucernic si nici sfant parinte! Sunt un simplu mirean care se lupta cu sinele, cu propria nemernicie in dorinta de a fi mai bun, mai bine placut lui Dumnezeu si semenilor sai.
La categoria Sfanta Scriptura: www.catehetica.ro/sfanta-scriptura-biblia am incercat sa aduc din lucrarile de referinta a initiatilor in domeniu, a celor cu traire dar si cu multa carte, introduceri la cartile din cuprinsul Sfintei Scripturi astfel incat cititorul sa porneasca la lecturare de pe o pozitie corecta.
Pentru a intelege anumite lucruri, in primul rand trebuie sa patrunzi in duhul vietuirii acelora care au trait si au scris aceste carti. E nevoie de o intelegere corecta a felului in care evreii se raportau in vremea aceea la tot ceea ce era imprejurul lor.
Cartea Profetului Daniel poate fi inteleasa doar daca cititorul se transpune in gandirea evreilor de atunci, a educatiei lor, a prescriptiilor legii lor, a legaturii (berit) lor cu YHWE samd.
Dar mai important ca toate cele enumerate mai sus este trairea ta in duh autentic de legatura libera si constienta cu Dumnezeu cel Viu intreit in persoane.
Daca nu te vei ruga in duh si adevar si nu vei avea o legatura sincera, vie si reala cu Dumnezeul Iisus Hristos, Acel Dumnezeu intrupat care ne-a revelat noua pe Dumnezeu asa cum este real si daca nu vei intelege scopul primordial al acestor scrieri cat si al evenimentelor din VT care prefigurau transfigurarea omului in Adam Cel Nou, nu vei intelege nimic real ci vei fi bantuit, sau te vei lasa bantuit de alte duhuri care-ti vor talcui in duh pitonicesc Scriptura.
E important si de ce faci acest lucru, care-i scopul si ce sta la baza lui astfel ca lucrarea ta sa fie incununata de succes.
Aceasta este simpla parerea mea, de simplu mirean si sper ca nu te-a suparat!

Doamne miluieste-ma!

Cristian Stavriu

PS iti recomand introducerea la citirea Sfintei Scripturi a mitropolitului Bartolomeu Anania (vrednicul de pomenire)
www.catehetica.ro/despre-sfanta-scriptura-sau-biblia-cu-ips-bartolomeu-anania
marți, 22 ianuarie 2013 10:58:56
Preacucernice Sfinte Parinte, ma zbat de 8 ani sa descriu/descifrez ,numere+simbolurile din Cartea lui Daniel (An-537.i.d.hr.) pana la cartea Neo-iudaica -Apocalipsa (An-95d.hr.) doar 44% am reusit....in rest, imi mai ia 3 ani!Desigur, intru-n mod extrem de securizat p-tru nu a crea confuzie/panica, etc.
Top vizionări
Cele mai noi comentarii
ionut pe Ostrovul - Film Rusesc (sâmbătă, 6 septembrie 2014 20:36:33)
Alexandru Comanescu pe Conceptia de mantuire ortodoxa versus protestanta (sâmbătă, 6 septembrie 2014 17:24:38)
Alexandru Comanescu pe Sola Scriptura si Sfanta Traditie - in dezbatere cu protestantii (sâmbătă, 6 septembrie 2014 17:22:12)
Alexandru Comanescu pe Pr. Cristian Stavriu - Vindecarea indracitilor 2014 - Manastirea Brebu (joi, 4 septembrie 2014 16:27:58)
Badulici Viorel pe Pr. Cristian Stavriu - Tanarul Bogat 2014 - Manastirea Brebu (marți, 2 septembrie 2014 08:21:05)
Tabara de iconografie
Tabara de iconografie - Intre 26 iulie si 2 august 2012 (8 zile/ 7 nopti) debuteaza intr-un cadru mirific la Complexul Turistic Plaiul Lisei, la doar 3 km de Sambata de Sus, tabara de iconografie sub indrumarea [...]
Expozitie de icoane pictate pe lemn
Expozitie de icoane pictate pe lemn - O noua expozitie de icoane pictate pe lemn a artistei Ruxandra Lacatus se tine in perioada 29 Martie - 30 Aprilie 2012         [...]
Cursuri gratuite
Cursuri gratuite - In spiritul crestin al acestui portal ortodox, promitem sa angajam parteneriate pentru promovarea initiativelor valoroase duhovniceste si deopotriva cele utile cititorilor nostri, cum ar fi:- cursuri gratuite de creativitate in organizarea de evenimente, cursuri de creativitate in marketing [...]
Orthograffiti
Orthograffiti - OrthoGraffiti este singura revistă de lifestyle orthodox care se adresează tinerilor liceeni, dar nu numai acestora. Are o apariţie lunară (pe timpul anului şcolar deocamdată), 24 pagini, format A4, full color, glossy, un conţinut atractiv, cu materiale diverse, de interes pentru tineri. OrthoGraffiti îmbină teme duhovniceşti cu subiecte de interes general, prezentate însă într-un limbaj accesibil tuturor. Revista OrthoGraffiti a apărut în luna noiembrie 2008, în ziua de prăznuire a Sf. Martin de Tours, despre care şi aveam (întâmplător!?) şi un articol în numărul 1 (pilot). De-a lungul timpului în revista OrthoGraffiti au scris nume cunoscute din publicistica ortodoxă de azi, precum Ieromonahul Savatie Baştovoi, Ierod. Grigorie Benea, Monahia Siluana Vlad, dl. Ciprian Voicilă, dl. Danion Vasile, dl. Octavian Darmanescu, d-na Elena Dulgheru, dl. Costion Nicolescu, dl. Laurenţiu Dumitru – editor-coordonator al publicaţiei. Însă lista colaboratorilor rămâne deschisă.
Optimum Communication
Optimum Communication - Agentie de publicitate specializata in branding, comunicare de marketing si PR. Ofera saptamanal o ora de consultanta gratuita ONG-urilor si asociatiilor non-profit ortodoxe, in vederea imbunatatirii imaginii si randamentului comunicarii.
Blogroll