de Cristian Stavriu | Vizionări: 3338
După cum se vede, singurul act rememorativ pe care-l face Hristos după înviere este cel al IERTĂRII, al puterii dezlegării păcatelor de către ucenicii săi. Avem mai mult ca orice nevoie de iertare, de pocăință sinceră și vie. Dumnezeu a ales cea mai frumoasă pedagogie pentru cei ce-L vor urma și aceasta este pedagogia IERTĂRII. Ca să ajungem la iertare și la eliberare adevărată avem nevoie de unirea cu Hristos în chip real, ca act al libertății noastre sub imperiul iubirii. Sfântul Teofan Zăvorâtul în câteva cuvinte ne arată calea libertății căci ceea ce ne ține captivi, ne robește și numaI adevărul ne poate face liberi. Sfinții Părinții noștri spuneau cu mare seninătatea: „Robește-mă Doamne, ca să fiu liber!” astfel încât uniți cu Hristos în Crucea Lui, vom fi uniți și în puterea ce izvorăște din dumnezeirea Lui:
Zis-a Domnul: ,,Dacă Fiul vă va face liberi, veți fi liberi cu adevărat”.
IATĂ UNDE ESTE LIBERTATEA! Mintea este legată cu lanțurile neștinței, rătăcirii, superstiției, nedumeririi; se zbate, însă din ele nu se poate smulge.
Alipește-te de Domnul, iar El va lumina întunericul tău și va rupe toate lanțurile în care se zbuciumă mintea ta.
Voința este înlănțuită de patimi, care nu-i dau loc să lucreze; ea se zbate, ca cel legat de mâini și de picioare, dar nu se poate slobozi.
Tu însă alipește-te de Domnul, iar el îți va da puterea lui Samson și va sfărâma toate legăturile nedreptății ce te țin ferecat.
Inima este împresurată de griji neîncetate, care nu-i dau odihnă; tu însă alipește-te de Domnul, iar el te va odihni; și vei avea pace în tine însuți, totul va fi luminos în jurul tău, iar tu vei umbla împreună cu Domnul, fără împiedicare și poticnire, prin bezna și întunericul acestei vieți, spre bucuria cea atotfericită și deplină și spre nesfârșirea veșniciei.
Sfântul TEOFAN ZĂVORÂTUL - Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an
Fapte 12, 1-11; In.8, 31-42
Editura Sophia - București 1999 - Colecția Părinți Ruși