de Emilianos Simonopetritul | Vizionări: 3735
La grea incercare ne pune sufletul părintele Emilianos Simonopetritul înfățisându-ne felul în care un creștin autentic trebuie sa ducă lupta duhovniceasca pentru mântuire. Eul nostru cu greu poate accepta așa ceva, sau poate nici nu concepe a se smeri față de cel ce vrajmășește cu sârguință. Avem însă nevoie să înțelegem că nu avem altă cale și că nu există alternative și că dacă nu ne purtăm așa înseamnă că nu-L avem încă pe Hristos în noi (înspăimântător lucru - câtă vreme ne împărtășim) și avem de luptat cu lăuntrul nostru căci „În lupta voastră cu păcatul, nu (ne-am) v-aţi împotrivit încă până la sânge”. (Evrei 12, 4) după Sf. Apostol Pavel. Dar iată ce spune și părintele Emilianos despre:
Concepția fundamentală de mântuire.
Este o concepție fundamentală a Bisericii noastre, dar și o experiență a vieții zilnice, faptul că nimeni nu se poate sfinți dacă în jurul lui nu se găsesc oameni care să-l stârnească mereu, cu felul lor de a fi, cu ocările lor, cu observațiile lor, cu lenea lor, cu răutatea lor, cu calomniile lor.
Dacă nu ai astfel de oameni sau dacă ți se pare că e rău ceea ce îți fac și nu le ești recunoscător, ci te împotrivești, pentru tine nu există mântuire, nici înaintarea duhovnicească, pentru că lucrurile acestea îl maturizează pe om.
Acestea îl smeresc - nu în înțelesul smereniei sfinților, e departe de aceasta - și îl fac capabil să trăiască în viață.
Cine nu are oameni care să-i pună neîncetat piedică nu e cu putință să trăiască în viață, devine un om iute la mânie. Iar dacă mai e și monah, anii lui se scurg în zadar. Dacă este căsătorit, ajunge la divorț.
Cuviosul Nil înfrunta deci ispita și gândul că la chinovie sunt alții care cu batjocurile lor, cu rănile lor, cu ocările lor te nimicesc, te smeresc și te fac vrednic să primești pe Duhul Sfânt.
În peșteră nu e nici unul. Cine să te batjocorească? Cine să te rănească?
Cuviosul a dezlegat această problemă luând asupra lui sarcina celorlalți. Adică, s-a pus pe el însuși să se lovească pe sine ca un dușman al său, ca să-și nimicească eul. Ce nu i-au făcut ceilalți, a făcut-o singur. „Ticălosule!”, își zicea sieși și se ocăra, se batjocorea, se terfelea pe el însuși.
Arhm. Emilianos Simonopetritul - Talcuire la Viata Cuviosului Nil Calavritul - Editura Sf. Nectarie 2009
