Autoritatea bisericească și lumea au izvorul în voința lui Dumnezeu. Autoritatea bisericească lucrează conform cu legile bisericii pentru mântuirea sufletului și cine nu i se supune este pedepsit, căci Domnul a zis:"Cine asculta de voi, de Mine asculta si cine se leapada de voi, de Mine se leapada si de Cel ce M-a trimis pe Mine" (Luca, 10,16; Mat. 10,40; Ioan 5,23; 12,30).
Autoritatea lumească este sub conducerea providenței (III Regi 29,20-23) și ea trebuie respectată, ca o slujire a lui Dumnezeu, chiar de ar fi socotită rea, căci răutatea autorității este provocată de răutatea supușilor.(Rom. 13, 1-8).

-"Stapânirea lumeasca se întemeiaza pe forță. Uneori, conducatorii se substituie scopului instituției bisericesti, plămădit din vointa tuturor membrilor. Între persoana înaltelor autoritați si între fiecare membru, sunt persoanele intemediare care servesc ca ochi, urechi si mâini șefilor lor. Rolul lor este mare, fiindca subalternii lui buni, fac mare pe seful lor, iar cei nevrednici il nenorocesc.Însa, când șefii nu sunt superiori ca întelegere si acțiune practica, subalternii suplinesc capul șefilor si astfel, institutia si cei mici cad prada dezordinei si nedreptății, mai mult sau mai putin tragice. Căci a stapâni cu putere si cu banul nu înseamna să stapânești cu adevarat: așa ceva este o domnie a fagăduințelor, sau a amenințărilor, ori dacă, la drept vorbind, o astfel de domnie nici nu se poate numi o domnie adevarată, apoi tot asa de putin se poate spune ca slujim lui Dumnezeu, cand il slujim pentru una dintre cele doua pricini pomenite mai sus" (Ca basila, V. Hs. IV, 9).

-"Episcopul trebuie sa aiba grija de toata averea bisericeasca si s-o chiverniseasca bine, ca si cum ar fi supravegheat de Dumnezeu; însa, nu-i este îngaduit să-și însuseasca lui și ceva din ea. Daca rudele sale vor fi sărace, să le dea milostenie ca la niște săraci, dar să nu vândă cele ce sunt ale bisericii la rudele sale, sub motiv că au nevoie" -Apost. 38.

-"Să se cunoasca de la început care este averea proprie a episcopului dacă ar avea ceva când a fost hirotonit arhiereu) și care este a bisericii, pentru că la moartea sa episcopul să aibă putere a lăsa cele ale sale, cui si cum va voi, pentru ca cele ale episcopului să nu sufere (pagube), fiind amestecate cu cele ale bisericii, în caz că episcopul ar avea soție, copii, rudenii sau casnici. Căci este drept înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor, ca nici biserica să nu sufere vreo pagubă, din cauza nerecunoașterii averii episcopului, nici episcopul, sau rudele lui să nu fie nedreptatite, sub motiv că averea este a bisericii si astfel rudele lui să ajunga la judecată si pomenirea lui sa fie acoperita de ocară" - Apost. 40.

-"Hotărâm ca episcopul să aibă stăpânire pentru a putea gospodări averea bisericii, căci daca lui i s-a încredintat sufletele scumpe ale oamenilor, cu atât mai mult el trebuie să dispună asupra banilor, ca toate să se cârmuiasca potrivit cu vederile lui, iar celor ce au nevoie să li se dea prin presbiteri si diaconi, cu frica de Dumnezeu si evlavie. Însa, se va folosi si el de toate acestea daca are nevoie pentru trebuințele sale, ospătând și pe frații care-i vin ca oaspeți, ca sa nu duca lipsă. Legea lui Dumnezeu, prevede ca toți cei ce slujesc altarului, de la altar să se hraneasca, fiindca nici ostașul cât stă sub arme, nu este lipsit de simbria sa" (I Cor. 9,7 -13) - Apost. 41.

-"Nu le este iertat clericilor, ca dupa moartea episcopului lor sa răpeasca lucrurile care-i apartin lui, dupa cum s-a interzis aceasta și la vechile canoane (celor ce le iau în primire, pentru păstrare). Cei ce vor face aceasta, să se primejduiasca din treapta lor"- IV ec. 22.

"Deoarece suntem informați că în unele biserici, episcopii administreaza averea Bisericii fără economii, s-a hotarât ca fiecare episcopie sa aibă iconom din clerul ei, care va administra averea bisericeasca dupa îndrumările episcopului sau, pentru ca gospodaria Bisericii să fie corect administrată si fără risipă, iar preoția să nu ajungă la defaimare. Dacă episcopul nu face aceasta, să fie supus judecății canonice" - IV ec 26.

-Nu este iertat nici unuia dintre mitropoliți, ca la moartea episcopului său să ia sau să-și însușească ceva din lucrurile aceluia, sau din cele ale bisericii lui, ci toate să fie puse sub paza bisericii căreia răposatul era înainte-stătător până la promovarea altui episcop, afară de cazul, când nu au rămas clerici în aceea Biserică. Atunci mitropolitul le va păstra pe acestea neâmpuținate, toate predându-le episcopului care se va hirotoni-VI, ec. 35.

.-"Toți sunt datori sa păzeasca toate sfintele canoane, precum si pe cel ce precizează că la fiecare biserică sa fie econom. Dacă fiecare mitropolit pune econom la Biserica sa, bine este, iar de nu, episcopul Constantinopolului are drept sa prohiriseasca iconom la acea Biserica, cu de la sine putere. De asemenea si mitropolitii au dreptul sa puna iconom la acea Biserică, cu de la sine putere. De asemenea și mitropoliții au dreptul să pună la bisericile episcopilor supusi lor, daca ei nu o fac (Adica dreptul de devoluție). Aceasta să se aplice si la mănastiri" - VII ec. 11.

-"Fiindca în urma nenorocirilor iconoclaste, care au venit asupra bisericilor din pricina păcatelor noastre, unele case sfinte, episcopii si mănastiri au fost risipite si făcute localuri de rând de către unii oameni, daca cei ce le dețin vor să le inapoieze pentru a servi vechii lor destinații, ei vor face o faptă bună; iar de nu, daca vor fi clenci să se cateriseasca, daca vor fi monahi sau mireni să se afurisească ca unii care sunt osândiți de Tatal, de Fiul si de Sfântul Duh si dupa moarte să se duca acolo unde viermele nu moare și focul nu se stinge (Marcu 9, 44-46), căci se împotrivesc învațăturii Domnului care zice:

"Nu faceți casa Tatalui Meu casă de negustorie" (Ioan 2, 16) - VIIec.l.

Averea Bisericii, pe care presbiterii au vândut-o în lipsa episcopului, Biserica are dreptul să o ceara înapoi; dar aceasta ramâne în chibzuința episcopului dacă se cuvine să mai restituie pretul celor cumpărate, sau nu, fiindcă de multe ori, cele vândute (în timpul cât le-au ținut), au adus cumpărătorilor mai mult câștig, decât pretul plătit la cumpărare" - Ancira, 15.

-"Averea Bisericii trebuie să se păstreze pentru nevoile bisericii cu toată grija, cu conștiința curată si cu credința in atotștiința și judecata lui Dumnezeu. Aceasta se cuvine a se chivernisi sub chibzuiala și îndrumarile episcopului, caruia i s-a incredințat poporul si sufletele celor ce alcătuiesc comunitatea Bisericii. Presbiterii si diaconii trebuie să cunoasca bine (întocmind inventar) care este averea Bisericii episcopale si nimic să nu fie tăinuit, pentru că de va muri episcopul, întreaga avere a episcopului să fie bine cunoscută, fară a se pierde ceva din ea și nici averea personală a episcopului să nu sufere, fiind socotită ca a bisericii episcopale. Căci este drept si plăcut lui Dumnezeu, cât și oamenilor, ca cele ce aparțin episcopului să le lase oricui va voi el; iar cele ale bisericii să se păstreze pentru ea. Biserica nu trebuie să sufere vreo pagubă si nici episcopul să fie lipsit de bunurile sale, ca si cum acestea ar fi ale bisericii. Moștenitorii lui nu trebuie să ajunga la procese și prin acestea el sa fie defăimat dupa moartea sa" - Ant. 24.

-"Episcopul trebuie să aibă stăpânire asupra lucrurilor bisericești, cu toata evlavia si frica de Dumnezeu. El poate să se folosească de toate cele trebuincioase lui, dacă ar fi lipsit, precum si pentru ajutarea fraților care găzduiesc la dânsul, pentru împlinirea nevoilor lor, după dumnezeiescul Apostol, care zice:" Având hrana și îmbracaminte, cu acestea ne vom îndestula" (I Timotei 6, 8). Însă, dacă nu se îndestulează cu atât și episcopul ar schimba destinația averii episcopale pentru trebuințele familiare (ca nepoti, rude, etc) și veniturile bisericii, sau rodurie țarinilor nu le-ar chivernisi cu ajutorul presbiterilor și al diaconilor – ci ar însărcina pe rudele, sau frații, sau fiii săi, ca astfel, prin unii ca aceștia să păgubească pe nebăgate de seamă gestiunea Bisericii, acel episcop va trebui să dea seama în fața sinodului. În cazul că episcopul ar fi învinuit de complicitate cu presbiterii săi de a-și însuși veniturile episcopiei provenite din recoltele țarinilor, sau alte venituri pe care și le-ar însuși spre paguba ajutorării săracilor, provocând defăimarea și ocara pentru gestiunea bisericii și pentru ei înșiși, unii ca aceștia vor fi aduși la ordine prin cercetarea Sfântului Sinod. Ant. 25.

-"Episcopii și clericii să nu lase nimic din averea lor celor ce nu sunt ortodocsi, chiar dacă ar fi rudenii ale lor. Episcopii sau clericii, precum s-a zis, să nu lase ereticilor nimic din averea lor, nici prin donație" - Cart. 22.

-"Așijderea, s-a hotarât ca: nimenea să nu vânda averea bisericească, si dacă vreun bun bisericesc nu ar avea venituri și vreo nevoie mare ar sili, aceasta să se arate celui ce stă in fruntea eparhiei si, împreuna cu numărul hotarât al episcopilor, să se hotărasca ce este de făcut. Iar, dacă ar sili o nevoie atât de mare a Bisericii, încât să nu se poata sfătui înainte de a vinde, atunci episcopul să cheme spre mărturie măcar pe episcopii învecinați, având grijă să arate sinodului toate împrejurarile întâmplate Bisericii lui; iar, de nu va face aceasta, atunci vânzătorul se va arata vinovat înaintea lui Dumnezeu și străin de demnitatea sa proprie" -Cart. 26.

-"S-a hotarât ca episcopii, presbiterii, diaconii și oricare alt cleric, care n-a avut avere când a intrat in cler, dacă și-ar cumpăra în vremea episcopatului sau a clericatului lor țarini, sau orice fel de averi pe seama lor, să se considere ca si când și-ar fi însușit bunurile Domnului, afara de cazul când le-ar restitui Bisericii, dupa observatiile primite. Daca vor avea ceva avere din cele donate lor personal, sau din moștenirea rudelor, cu acelea să faca ce va voi. Dacă vor să-și retragă donația făcuta bisericii, sa fie judecați ca niște netrebnici și nevrednici de slujba bisericească" (F. Ap. 5, 1-14). -Cart.32.

-"S-a hotarât ca presbiterii, făra știrea episcopilor lor, să nu vânda vreun lucru de-al bisericii la care au fost hirotonisiți (ca parohi), de asemenea, aici episcopii nu pot să vândă averea Bisericii, făra știrea sinodului sau consiliului preoțesc. Deci, făra mare nevoie, nici episcopului nu-i este îngaduit să abuzeze de averea care apartine Bisericii" - Cartag. 330.

-"Așijderea, s-a hotarât ca: daca vreun episcop ar trece cu vederea nevoile Bisericii și ar lua moștenitori pe eretici sau pagâni, fie că sunt rudenii sau nu, să se pronunțe și dupa moarte anatema asupra unuia ca acesta si numele lui nicidecum sa nu se pomeneasca de iereii lui Dumnezeu, nici să se poată dezvinovăți dacă ar muri fară testament, deoarece facându-se episcop, are datoria să facă cuviincioasa împărțirea averii sale, potrivit fagăduinței sale" - Cartag. 81.

-"Astfel, prin hotărârea preoțimii întregi, să se așeze alt episcop, pentru care să consimțeasca și episcopul Apolo, pentru ca să cheltuiasca cele ale Bisericii cu folos" - Teofil 10.

-"Văduvele, săracii și străinii călători, să se bucure de toata odihna; iar iconomul, să nu-și însuseasca ceva din cele ale Bisericii".