Apostazia mireanului este lepadarea de credinta, inlocuind-o cu alta credinta eretica sau desarta, ca un revoltat. (Fac. 14, 4; II Cor. 13, 6; F. Ap. 5, 37; 21, 21; Tes. 2, 3; I Tim. 4,1). Prin ea se calca legea de a marturisi pe Dumnezeu (Luca 12, 8-12; Mat. 5, 11- l2; 10, 32-35; Marc. 8, 38; I Ioan 2,23; II Tim. 2,12, Apoc. 3,5). Apostatul se considera ca o frunza rupta din craca, ca smochinul cel uscat, caruia i s-a zis: "Sa nu mai fie in tine rod in veac." (Mat. 21, 19). Apostazia este cea mai mare cadere din har. (Gal. 5, 4; Ev. 12, 15; I Tim. 4,1,5, 8; II Tes. 2, 3), din pricina poftelor, a slavei desarte, sau a dorintei de imbogatire (I Tim. (6, 10; Iac. 5,1-7; Luca 6,24).

- Cine va tagadui ca este crestin, pentru a nu fi urat de oameni", "iubind mat mult viata sa decat pe Domnul, in a carui mana este suflarea sa" (Ioan 12, 25; Dan. 5 ,23), acela este de compatimit, netrebnic, ca un blestemat si pangarit, caci voind sa fie prieten al oamenilor, el se face dusman al lui Dumnezeu si nu are parte cu sfintii, ci cu osanditii, pentru ca in loc de "imparatia celor binecuvantati" a dorit „focul cel vesnic, care este pregatit diavolului si ingerilor lui" (Luca 9,26; Mat.l0, 37-39; 16, 26, 25,41; 28, 33) - Const. Ap.V, 4.

- Daca suntem chemati la martiriu, trebuie sa marturisim cu impotrivire cinstitul nume al lui Hristos si daca suntem osanditi din pricina aceasta, sa ne bucuram ca ne grabim spre nemurire. De suntem prigoniti, sa nu ne speriem, sa nu iubim viata de acum (I loan, 2, 15; II Tim. 4, 10), nici laudele din partea oamenilor, nici slava si cinstea din partea stapanilor, ca unii dintre iudei care se mirau de minunile Domnului, dar n-au crezut in El, de frica arhiereilor si a celorlalte capetenii, "pentru ca iubeau slava de la oameni mai mult decit slava lui Dumnezeu" (loan, 12, 43; Rom. 2, 29). Iar de marturisim marturia cea buna, nu numai pe noi ne mantuim, ci si pe cei de curand botezati ii intarim in credinta si pe catehumeni ii facem sa creada. Iar daca sovaim cu ceva in marturisirea noastra, tagaduind credinta din pricina usurintii mintii si de frica unei pedepse cat de mici, nu numai pe noi ne lipsim de slava cea vesnica, ci si altora ne vom face pricinuitori de pieire si vom suferi pedeapsa indoita, pentru ca dam de banuit prin tagaduirea noastra ca adevarul ridicat candva de noi in slava este o invatatura ratacita" (I Tim. 6, 12; Luca 22, 40; Mat. 26,41- Const. Apost. V, 6).

- Despre cei ce au cazut de la credinta crestina pe vremea tiranului Liciniu, fara sila si fara confiscarea averilor lor, sau fara vreo alta primejdie de acest soi, desi nu merita nici o ingaduinta, sinodul a hotarat sa fie tratati cu blandete. Deci, toti cei ce se pocaiesc sincer, sa stea trei ani intre ascultatori si sapte ani sa ingenuncheze, iar doi ani vor sta la rugaciune cu ceilalti, fara a se impartasi cu Sfintele Taine (11 ani), -1 ec. 11.

- Cei ce au fost chemati la harul lui Dumnezeu si la inceputul prigonirii au lepadat slujba lor lumeasca, fiind prigoniti pentru credinta, dar mai tirziu s-au intors ca si cainii la vomitarea lor, incat au intervenit cu daruri si cu bani ca sa-si cistige iarasi slujba lor de militari, acestia vor trebui ca dupa trei ani de ascultare sa ingenunche 10 ani (13 ani). Astfel, toti cei ce vor arata o adevarata pocainta cu lacrimi si fapte bune, iar nu numai de ochii lumii, acestia, dupa ce vor implini vremea ascultarii, sa stea la rugaciuni impreuna cu cei credinciosi, dupa merit, episcopul dispunand de ei cu blandete. Iar cei ce au privit cu nepasare canonisirea si au crezut ca le ajunge aparenta fata de ochii lumii, in a reveni la biserica, sa implineasca canonul deplin hotarat pentru ei". -I ec. 12.

- Cu privire la catehumenii care au cazut (in apostasie - lepadare de credinta, sau in mari pacate), Sfantul Sinod a hotarat ca sa ramina ca ascultatori timp de trei ani, apoi vor putea reveni iar in situatia de a se ruga cu ceilalti catehumeni vrednici".-I ec. 14

- Cei ce au fugit de persecutie si in cele din urma au fost prinsi, sau au fost tradati de prietenii lor, sau au fost despuiati de averea lor, sau au suferit chinuri, sau au fost aruncati la inchisoare si astfel au marturisit ca sunt crestini si au fost chinuiti, iar altora li s-a pus in mana ceva tamaie, cu sila, de pagani, sau au gustat ceva din mancarea jertfita idolilor, insa au marturisit neincetat ca sunt crestini si apoi au aratat pururea o mare mahnire de ce li s-a intamplat, prin felul lor de a fi intru adanca smerenie, unii ca acestia sunt in afara de pacat si nu se opresc de la Sf. Impartasanie. Iar daca unii duhovnici au oprit de la Sf. Impartasanie pe astfel de credinciosi, dintr-o strictete prea mare, sau din nepricepere, indata sa li se dea dezlegare; aceasta lucrare este valabila atat pentru mireni, ci si pentru clerici. S-a mai cercetat si cazul daca laicii din aceasta categorie se pot ridica la treapta preoteasca si deci, s-a hotarat ca sa fie hirotoniti ca unii care n-au pacatuit, mai ales daca viata de mai inainte le-a fost corecta”- Ancira 3.

-"Cu privire la cei ce din constrangere au jertfit idolilor, precum si pentru cei ce au luat parte la ospetele idolesli, toti acestia, desi au fost inselati in diferite feluri, de au mers acolo cu infatisare vesela si s-au imbracat in haine de sarbatoare si au luat parte la ospatul acela, sinodul a hotarat ca un an sa asculte, trei ani sa ingenuche, doi ani sa se roage si numai dupa aceea (6ani), sa se apropie de Sfanta Impatasanie" –Ancira 4.

"Despre cei ce au mers la serbarile idolesti imbracati in haine de jale si au stat si au mancat la masa, dar in toata vremea sederii au lacramat, daca pana acum au implinit vremea de trei ani ai ingenucherii, sa se primeasca sa stea impreuna la rugaciune, fara drept de a se impartasi, ci abia in anul al patrulea sa se impartaseasca. Insa episcopii au imputernicirea, ca cercetand felul intoarcerii lor, sa le indulceasca situatia, sau sa li se prelungeasca si mai mult vremea de pocainta. Dar mai intai, sa li se cerceteze viata atat de mai inainte de cadere; cat si cea dupa cadere si apei sa chibzuiasca bine asupra indulcirii situatiei lor" - Ancira 5

-"Cu privire la cei ce au cedat si au jertfit idolilor, numai din amenintarea muncilor si a confiscarii averii, sau a exilului si pana acum nu s-au pocait, nici n-au dat dovada de parere de rau, insa acum, in timpul tinerii sinodului, vin si spun ca se pocaiesc, sinodul a hotarat ca (de acum, luna mai) pana la ziua Pastilor (viitoare) sa asculte, iar dupa Pasti sa ingenuche trei ani, apoi doi ani sa se roage impreuna ai ceilalti, fara a se impartasi si dupa aceea sa li se dea voie sa se impartaseasca, dupa ce au implinit timpul de sase ani. Iar daca unii mai inainte de sedintele acestui sinod au fost primiti la pocainta, din acea vremea sa li considere timpul celor sase ani de pocainta. Insa daca li se va intampla vreo primejdie de moarte, acestia sa fie primiti la Impartasanie dupa randuiala obisnuita" -Aricira 6.

-"Cu privire la cei ce s-au prefacut a cinsti pe idoli, aducand mancarea lor proprie ca sa nu guste din cea jertfita idolilor, cu care s-a ospatat la serviciile paganesti, sinodul a hotarat ca doi ani sa ingenunche si apoi sa se primeasca la impartasire, insa despre Sfinta Impartasanie, episcopii au intarirea sa judece si sa cerceteze despre felul de viata al fiecaruia" - Ancira 7.

-"Cei ce de doua si de trei ori au jertfit idolilor, de sila, patru ani sa ingenunche, doi ani sa se roage impreuna, fara a se impartasi si apoi, in al saptelea an, sa fie primiti la impartasirea cu Sfintele Taine" - Ancira 8.

-"Toti cei ce nu numai ca s-au lepadat de credinta, dar s-au ridicat si au silit si pe alti crestini sa apostazieze si s-au facut unelte ale persecutiei, acestia trei ani sa asculte, iar alti sase ani sa ingenunche si un an sa stea impreuna cu ceilalti la rugaciune, fara a se impartasi si dupa zece ani, sa se impartaseasca cu Sfintele Taine, insa sa se cerceteze viata lor atat cea dinainte, cat si cea mai de pe urma" - Ancira 9.

-"Numai cel ce face fapte de crestin, este adevarat crestin (Matei 7,21-23; Luca 6,46; Tit 1,16; Apoc. 2,5). Daca cineva va lua numele de crestin, dar huleste pe Hristos prin faptele sale rele, nu are nici un folos" (din purtarea nurnelui) Sf.Vasile, 45.

-"Cel ce s-a lepadat de Hristos fara constrangere si a calcat taina mantuirii, este dator a plange in tot timpul vietii sale si a-si marturisi pacatul, invrednicindu-se Sfintelor Taine numai la vremea iesirii din viata, contand pe iubirea de oameni a lui Dumnezeu" Sf. Vasile 73.

-"Cei ce au calcat credinta in Dumnezeu in timpul navalirii barbarilor, facand juraminte paganesti si gustand din mancarile neangaduite, aduse de vrajitori in cinstea idolilor, unii ca acestia, sa fie tratati dupa legea canoanelor Sfintilor Parinti astfel: cei ce au suferit chinuri cumplite si neputand sa rabde durerile, au fost siliti sa se lepede de Hristos unii ca acestia sa fie reprimiti numai dupa ce trei ani vor sta la usa bisericii, doi ani vor asculta, trei ani vor ingenunchia si apoi sa fie primiti la Sfinta Impartasanie. Iar cei fara de prea mare constrangere, au vandut credinta in Dumnezeu si s-au apropiat de masa demonilor si s-au jurat cu juraminte paganesti; trei ani sa stea afara din biserica, doi ani sa asculte la usa bisericii, trei ani sa ingenunche si alti trei vor sta la rugaciune impreuna cu cei credinciosi si apoi vor fi primiti la Sf. Impartasanie" (dupa 11 ani) - Sf.Vasile, 81.

-"Deci, Parintii au facut deosebire si au precizat ca toate pacatele care privesc partea rationala a omului (fiind de natura dogmatica) sunt mai vatamatoare si deci vrednice de o pocainta mai mare. Daca cineva a trecut la o alta credinta, la iudaism, la idolatrie, la maniheism, sau la alta asemenea acestora, lepadandu-se de credinta in Hristos si a facut aceasta in chip intentionat, unul ca acesta va fi silit ca intreaga sa viata sa se pocaiasca. Niciodata, un astfel de om, nu se va invrednici sa se roage lui Dumnezeu impreuna cu ceilalti credinciosi, ci se va ruga deosebit, fara a se impartasi cu Sfintele Taine. Iar daca a scapat din cumpana mortii, isi va continua viata intru pocainta fara a se impartasi cu Sfintele Taine pana la sfarsitul vietii. Insa cei ce au suferit chinuri cumplite sa fie supusi canonisirii, dupa vremea hotarata (de canoane). Dar pentru acestia, Sf. Parinti s-au purtat cu mai multa ingaduinta, fiindca nu sufletul lor a cazut de la dreapta credinta, ci slabiciunea lor trupeasca n-a putut sa sufere chinurile, din care cauza si pacatul infaptuit de ei prin constrangere a fost masurat cu pacatul curviei (8 ani), in caz de se intorc la pocainta" - Sf. Grigore Nazianz, 20.

-"Daca cineva, de buna voie si in chip nesocotit, a tagaduit pe Hristos, potrivit canonului 75 al Sf. Vasile cel Mare, se va impartasi la sfarsitul vietii, fara a putea cineva sa-l scuteasca de astfel de canonisire, sau sa arate catre el vreo ingaduinta. Iar Sf. Grigorie arata exact toate chestiunile cu privire la acestia, supunand pe cei ce de bunavoie tagaduiesc credinta la aceleasi pedepse, hotarand masura acestor pedepse dupa credinta lor. Pe cei ce din constrangere au savarsit acest pacat, vor fi supusi canonului celor desfranati, prelungindu-le pedeapsa pana in anul al noualea. Aceeasi deosebire o face si sinodul din Ancira, Sf. Petru al Alexandriei si Vasile cel Mare in canonul 81, cu privire la aceste doua categorii" -I Post. l-a

-"Astazi, Biserica urmeaza potrivit celor hotarate de Patriarhul Metodie, astfel: daca cineva a fost prins de catre necredinciosi cand era copil, si de frica sau din nestiinta, sau din nepricepere a tagaduit credinta, insa ajungand la virsta maturitatii a revenit iarasi la dreapta credinta a bisericii ortodoxe cu pocainta si marturisire dreapta, sa asculte mai intai timp de sapte zile cele patru rugaciuni randuite de biserica, in ziua a opta sa se spele, apoi sa se imbrace cu haina alba sa se unga cu Sf. Mir, ca si cei botezati si apoi sa se impartaseasca.

Dupa aceea sa urmeze regulat la slujbele bisericesti timp de opt ani, ca si cei botezati din nou". -1 Post. l-b.

-"Daca cineva a fost luat de cei necredinciosi, fiind om in varsta si prin chinuri a fost silit sa se lepede de credinta, se cuvine a fi ingaduitor cu el: mai intai va posti optzeci de zile, apoi sa asculte rugaciunile de pocainta in opt zile, iar in ziua a opta, sa se spele ca mai sus, sa se unga cu Sf. Mir si sa se invredniceasca de Sfintele Taine, dupa aceea va urma la sfintele slujbe timp de opt zile. Pe cei ce de buna voie au tagaduit credinta ii asteapta o groaznica pedeapsa, insa din nemarginita iubire de oameni a lui Dumnezeu si acestia vor fi vindecati cu mila Sa. Astfel, doi ani sa posteasca, infranandu-se de la carne, branza si oua, iar in trei zile pe saptamana se vor infrana si de la untdelemn, si de la vin, facand in fiecare zi cite una sau doua sute de metanii, dupa puterea lor. Dupa doi ani si acestia sa asculte rugaciunile de pocainta sapte zile si sa implineasca cele spuse mai sus" -I Post. 1-c.

-"Cel ce se va lepada de Hristos de voie, daca se intoarce, sa fie impartasit abia la moartea lui. Daca s-a lepadat din pricina chinurilor pe care n-a putut sa le rabde, acela opt ani sa nu se-impartaseasca" - ILT, 323.

-"Cel ce s-a lepadat de Hristos fiind copil, iar la maturitate revine, sa fie catehizat, sa-i fie citite molitvele in opt zile si sa se unga cu Sf. Mir ca si la cei ce se boteaza, sa se imbrace cu haine noi, sa fie impartasit si primit in biserica" - ILT, 123.

-"Cel ce s-a lepadat de Hristos fiind om varstnic din cauza chinurilor, sa posteasca optzeci de zile, sa se roage, sa fie invatat cele ale dogmelor si apoi sa i se citeasca molitvele de curatie, sa se unga cu Sf. Mir si sa se impartaseasca" -ILT.323.

-"Daca s-a lepadat de buna voie si daca isi rascumpara pacatul cu pocainta osardnica din iubire si mila, sa fie primit dupa doi ani, daca (se pocaieste) posteste zilnic si face cate doua sute de metanii. Daca nu va putea sa posteasca sa i se aplice alt canon dupa puterea lui, sa fie catehizat continuu si, dupa doi ani sa i se citeasca in opt zile molitvele de iertare si asa sa fie primit, fie barbat, fie femeie" -ILT, 323.

-Cel ce s-a lepadat de Hristos fara de nevoie se va putea impartasi numai la sfarsitul vietii - Trebnic, p. 515.