- Antimisul este facut dintr-o bucata de panza scumpa, dreptunghiulara, pe care este pictata punerea in mormint a Mintuitorului. El se sfinteste ca si Sfanta Masa, prin ungerea cu Sfantul Mir, prin stropirea cu vin rosu si apa de trandafiri si prin adaosul de particele mici din sfintele moaste, in unirea cu sfintirea bisericii de catre arhiereu. Antimisul tine loc de Sfinta Masa, daca este sfintit si astfel, cu el se poate face Sfanta Liturghie. In cazul in care biserica ar lua foc in timpul Sfintei Liturghii, preotul ia antimisul si celelalte sfinte si poate continua slujba, pana la sfarsit in alta parte (S. Tes. V, 108).

- De se va spala Sf. Antimis, intru nestiinta, nu-si pierde sfintenia si nici nu devine necurat, pentru ca s-a spalat (Sf. Nichifor, l).

- Oricare preot, de va sluji liturghie fara antimis in biserica sfintita, sa faca 200 de metanii, iar de va sluji in biserica ne tirnosita si fara antimis, sa i se ia preotia- ILT, 64.

- Mireanul n-are voie sa se atinga de sfantul antimis, caci este imbibat cu multe particele nevazute, ramase de la Sf. Liturghie. Antimisul stricat se arde intr-un vas curat, iar cenusa se varsa in spalator, sau se ingroapa intr-un loc curat (S. Tcs. V, 127).