de Pravila Bisericeasca | Vizionări: 7525
- Anatema este cea mai grea pedeapsa pe care o poate da Biserica. Ea se da contra celor ce dispretuiesc si ataca adevarurile dogmatice, morale si de cult si prin aceasta, ei duc la ratacire si pierzare de suflet pe cei nestiutori, devenind periculosi societatii bisericesti.
Anatema cuprinde blestem, afurisenie si predare a celui anatemisit pe mina satanei, de care asculta si ale carui fapte si misiune o implineste, devenind mort sufleteste si vrajmas lui Dumnezeu. Ceea ce este pedeapsa cu moartea in legile de stat, este anatemisirea in legile Bisericii. (Exod. 8,32; Lev. 20,1-22, Deut. 13,1-10; 17,1-9; 20, 2-15; Mat. 21,18; Rom. 9, 3; I Cor. 5,1-3; 16, 2-12; Gal. 3, 8-9; Const. Ap. II, 28,47-50).
Prin anatemisire, se afieroseste acela diavolului si mai mult sa n-aiba parte de mantuire si sa se faca instrainat de Hristos" Pidalion. N. f. 269.
- Nimanui dintre crestini sau clerici, nu-i este ingaduit sa intrebuinteze anatema, nici chiar in gluma, caci face mare pacat (Mat. 5, 21-26); numai Sfintul Sinod poate folosi aceasta anatema, dupa ce a epuizat toate mijloacele de indreptare si cel vinovat a fost judecat si osindit public, pentru fapte contra adevarurilor lui Dumnezeu si a Bisericii Sale (Lev. 26,14^16; Deut. 28, 15-58; Ps. llo, 1-31; Canoanele: I ec. 1; VII, 7; IV ec. 2; 7, 15, 27; VI ec. 23 si Gangra 1, 20; Laod .29, 30, 35; Cart. 81, lo9, 1 lo, 111, 112,113,114, 115,116; Sf. Sofia 3; Sf. Vasile 88).
- Anatema este despartirea de Dumnezeu si impreunarea si mostenirea satanei. Iar, al patrulea sfint sobor, pentru anatema graieste asa: nici un om credincios crestin, sa nu-si zica anatema, ci numai ereticilor si calugarilor care leapada chipul si nu vor sa se mai intoarca; iar, de vor veni spre pocainta, primeste-i si-i imbratiseaza, pentru ca Domnul Iisus Hristos, care s-a pogorit din ceruri pentru spasenia noastra zice: N-am venit sa chem pe cei drepti, ci pe cei pacatosi la pocainta si mare bucurie se face in ceruri pentru un pacatos care se pocaieste. ILT, 33.
- Model de anatematisire: "in numele Tatalui si-al Fiului si-al Sfintului Duh, Treimea cea de o fiinta, prin puterea data Sf. Apostoli si prin ei tuturor episcopilor de a lega si de a dezlega noi membrii Sf. Sinod..., dupa ce am epuizat toate mijloacele de indreptare, cu adinca parere de rau si mihnire sufleteasca, aruncam anatema asupra ereticului..., potrivit cu faptele sale, noi chemam ca martori pe Sfinta Fecioara Maria, pe toti Sf. ingeri, pe Patriarhi si Prooroci, pe Sf. Ioan Botezatorul, pe Sf. Apostoli si Evanghelisti, pe Sf. Mucenici si Mucenite, pe Sf. Ierarhi si Pastori, pe Sf. Cuviosi si Cuvioase si pe toti dreptii care au adormit de la Adam si pana astazi, ca in chip nevazut sa-si uneasca glasurile cu noi, cerand de la Scaunul Prea Sfintei Treimi dreptate si razbunare (Apoc. 6,10), pentru adevarurile si legile incalcate si batjocorite de ereticul..., care, ca un lup si fiara salbatica, pus in slujba diavolului, cauta sa piarda si sa nimiceasca turma lui Hristos, pentru care Fiul lui Dumnezeu si-a varsat sangele pe Cruce (F. Ap. 20,38,31; II Petru 2,1; Mat. 7,15). Pamantul sa nu-i sufere picioarele ca sa umble pe el; apa sa nu-l spele si sa-1 hraneasca, cand o va bea, aerul sa nu-i usureze respiratia. La fiecare pas sa fie cuprins de spaima mortii adusa de pacatele lui; asupra capului sa se invarteasca pacatul lui Cain (Fac. 4, 11-16) si secera lui Zaharia (5,1-4) ca sa-i curme viata lui. Sangele lui sa se innegreasca si maruntaiele lui sa putrezeasca. Damblaua sa cuprinda toate madularele lui, de la picioare pana la cap, sa nu mai auda si sa nu mai vada, ca sa nu mai huleasca si nici sa mai vorbeasca contra lui Dumnezeu (F. Ap. 3, li; Regi 5, 6). Masa si hrana lui sa se prefaca in amaraciune, iar bautura lui in venin chinuitor (Lev. 26,26). Somnul lui sa fie tulburat de diavol, care sta de-a dreapta lui (I Regi 16,14; 19,9) si furia lui Nabucodonosor sa-1 stapaneasca (Daniel, 4, 13; 5, 21); satana sa-i umbreasca viata lui cu aripile sale cele negre ca un stapanitor, care-1 aduce la muncile cele vesnice. Munca lui sa fie blestemata, agonisirea lui in pulbere sa se prefaca. Urmasii lui intr-un neam sa se stinga daca vor fi ca el, iar tineretea lor sa fie secerata de moartea cea napraznica (I Regi 2, 34; Iov, 1, 18-19). Dupa moarte, trupul lui sa nu-1 primeasca pamintul, ci sa stea ca un cadavru innegrit si cuprins de imputiciune. Sufletul lui diavolul sa-1 ia, cu care s-a imprietenit si caruia i-a slujit, ca sa-1 duca in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui, duhurilor celor necurate si sufletelor oamenilor celor spurcati (Matei, 25, 41; II Petru 2, 4-10; Apoc. 16-14; 19, 20).
Acolo sa se chinuiasca in veacul veacului, potrivit cu faptele sale, afara de cazul ca se va dezmetici inainte de moarte, scaldindu-se si curatindu-se de lacrimile amarei pocainte, ceea ce si noi dorim s-o faca cat mai curind, caci acesta este scopul pentru care si Dumnezeu ii lungeste viata, ca el sa inteleaga si sa se pocaiasca. Amin!
Cristian Stavriu
Acest portal crestin ortodox catehetica.ro este deosebit de frumos.
Doamne ajuta!