de Pravila Bisericeasca | Vizionări: 3915
- Amuletul (talismanul) este un obiect făcut de oameni, sau luat din natură, în care superstiţioşii cred că le-ar aduce noroc, sau îi apără de pagube sau boli, dar în realitate este semnul văzut al necredinţei în Dumnezeu şi se canoniseşte ca şi vrăjitoria, (Matei 23, 5), fiindcă este o uraciune înaintea Domnului (Deut. 18,9 -14; VI ec. 61.)
- Nu se cuvine clericilor, sau slujitorilor bisericeşti, să se ocupe cu vrăjitoria, sau cu descantecele, sau cu ghicirea prin semne şi cifre matematice, ori cu astrologia, sau să facă amulete, care sînt legături pentru sufletele lor. Toţi cei ce poartă amulete, să fie alungaţi din biserică - Laod. 36.
- Cine poartă farmece - ierbi la grumazii lui, are parte de slujirea bozilor, iar dacă le va lepăda de la dansul, să se primească la pricestanie; iar dacă le va tot purta acestea, după învăţătura dintâi şi după a doua şi de nu va vrea să se lepede de la dansul, să se despartă de biserică, să se afurisească ca un vrăjitor - PBG, 132.