Vă recomandăm din tot sufletul și cu toată încrederea revista de spiritualitate ortodoxă Familia Ortodoxă. Lunar vă vom face cunoscut apariția noului număr și vom posta imagini care să exemplifice conținutul ei. Merită din plin să vă abonați la această revistă deoarece are un cuprins extraordinar de complex și de interesant pentru orice suflet.
Ajunși la numărul 41, de mai bine de 3 ani, revista Familia Ortodoxă publică lunar:

• Cuvinte dătătoare de nădejde ale sfinţilor din vremea noastră;
• Şcoala părinţilor – un îndreptar în viaţa de familie şi creşterea copiilor;
• Sănătatea omului contemporan: cauzele bolilor, experimente medicale, mituri şi falsuri promovate drept ştiinţă etc.;
• Evoluţiile majore din economia şi politica globală, precum şi legislaţiile şi valorile anti-creştine cu implicaţii semnificative pentru viaţa noastră;
• Modele de instituţii ortodoxe  în care copiii noştri pot fi păziţi de propaganda întinătoare a culturii desfrânării şi violenţei;
• Crâmpeie din viaţa unor oameni care şi-au recăpătat sănătatea sufletească şi trupească cu ajutorul lui Dumnezeu;
• Convertiri la Ortodoxie;
• Minuni contemporane;
• Cuvinte ale duhovnicilor;
• Evenimentele şi tendinţele actuale din Biserică;
• Dialoguri cu cititorii;
• O retrospectivă creştină a evenimentelor lumii contemporane care au relevanţă pentru viaţa noastră.

Din paginile revistei:

Părintele Paisie de la Sihla: „Rugaţi-vă din inimă!”

Acum, noi, bătrânii, nu mai avem cuvinte de folos cum aveau părinţii noştri. Ne-a luat Dumnezeu darul şi puterea cuvântului, pentru că nici noi, nici cei ce ni-l cer nu-l împlinesc cu fapta. Spunem noi câte un cuvânt de sfătuire celor care vin până aici, dar când aud că trebuie să-l pună în practică, adică să se roage mai mult, să postească, să ierte pe aproapele lor, se întorc abătuţi acasă. Spun la unii de zece ori să lase beţia şi desfrânarea ca să nu-şi piardă sufletul, dar ei, deşi făgăduiesc, le fac mai departe. Am însă şi suflete care ne întrec pe noi. Numai cât deschid gura, ei şi încep a face cu fapta lucrul lui Dumnezeu.

Există o conspirație inconștientă îndreptată împotriva copiilor?

Virgiliu Gheorghe

Spunem că suntem manipulaţi şi nu ştim adevărul? Poate că da, însă am păţit aceasta tocmai pentru că ne-am pus credinţa în curentele zilei, în revistele la modă sau în ce se spune la televizor. Şi, mai presus de toate, ne-am încrezut în mintea noastră. Suntem manipulaţi
pentru că noi înşine ne-am predat pe mâna lor atunci când ne-am hotărât să ne facem singuri socotelile, în afara lui Dumnezeu. Căci ce altceva este planificarea familială decât să spui un permanent „nu” lui Dumnezeu, Celui ce, în Evanghelia Sa, ne încredinţează că „oricine va primi în Numele meu pe unul din aceşti copii, pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte, nu pe Mine mă primeşte, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine?” Marcu 9:37

Mai mulți copii în familie- problemă sau avantaj?

Psiholog Irina Constantinescu

Este adevărat, o familie mare înseamnă o investiţie serioasă de timp, energie şi bani. Pe de altă parte, avantajul de-a avea mai mulţi fraţi nu poate fi înlocuit de nimic altceva…

O româncă în America: Cum ne-am apucat de homeschooling- File de jurnal (IV)

2 noiembrie
În ultima vreme, cel puţin două persoane, femei trecute de 50-60 de ani, mi-au spus cu puţină reticenţă că nu ar fi putut face homeschooling cu copiii lor. Şi asta mă face să mă simt puţin ciudat, un fel de alien1, pentru că nimic din ceea ce ţine de homeschooling nu mi se pare extraordinar. Şi nici eu nu sunt o femeie specială, care să aibă calităţi deosebite.
De un an de zile de când am început, mi-am dat seama că homeschooling-ul nu e greu. Nu cere eforturi supraomeneşti. Nu trebuie să ai o răbdare îngerească. Pregătirea mea e destul de bună ca să fac faţă cel puţin la clasele I-IV. Şi cred că orice părinte cuceva educaţie şi conştiinţă e la fel de pregătit ca mine.

Despre relaţiile dinainte de căsătorie (I)

Prof. Psiholog Nina Krighina

Pentru întemeierea unei căsătorii, cel mai important lucru e ca tânărul să aibă hotărârea de a deveni familist – o hotărâre fermă, să fie pregătit să-şi facă o familie. Foarte importantă este totodată şi crearea unor relaţii înainte de căsătorie între cei doi tineri – o perioadă de cunoaştere, de apropiere şi de trăiri comune.

Comportamentul masculin şi stresul cresc rata cancerului de sân cu peste 300%

Virgiliu Gheorghe

După o cercetare amănunţită a factorilor de risc privind apariţia cancerului la sân, am constatat cu uimire că unii dintre cei mai importanţi factori nu sunt mediatizaţi deloc, ca şi cum nici nu ar exista, iar alţii – precum avortul şi deodorantele – sunt trecuţi la capitolul impact minimal sau… fără impact! Înschimb, organizaţiile medicale şi mass-media scot în evidenţă factori care nu audecât o influenţă minoră, sau factori genetici şi de ambient, care oricum nu potfi evitaţi. Care este oare motivul acestor omisiuni? De ce femeile nu sunt corectinformate asupra factorilor de risc în ordinea ierarhică a importanţei lor? Oareo bună informare, urmată de o campanie de prevenire şi combatere a acestorfactori nu ar putea constitui şansa unei alegeri „de viaţă şi de moarte” pentruzecile de milioanele de femei care fac cancer la sân în toată lumea?

Politici sociale vechi pentru vremuri noi (II)

Alina Mirică

Ca o alternativă eficientă a comunităţii familiale tradiţionale, Reich propune colectivitatea care are la bază conştiinţa de clasă, singuracapabilă să dezvolte instinctele colectiviste (condiţie sine-qua-non a manipulării eficiente). Ea este rezultatul procesului de deconstrucţie a comunităţii. Înţelegând că omul nu poate renunţa la existenţa-împreună pentru că o are sădită ontologic în sine din momentul creaţiei, prin suflarea lui Dumnezeu, Reich a propus crearea unui surogat care să dea iluzia unei comunităţi:colectivitatea, bazată pe conştiinţa de clasă (…)

Vaccinurile: să alegem în cunoştinţă de cauză!

Cristela Georgescu

Despre vaccinare există adevăruri incontestabile,care însă au fost restricţionate înmod deliberat, manipulativ sau intimidant.Mulţi părinţi îşi doresc ca doctorul să lespună dacă e bine sau nu să-şi vaccineze copilul.
În orice fel de decizie, însă, esenţială esteasumarea responsabilităţii consecinţelor, maiales când rezultatele nu coincid cu aşteptările.Această asumare presupune renunţareala dreptul de a blama pe oricine altcineva,
inclusiv pe sine însuşi, pentru consecinţelealegerii făcute, dar şi un grad sporit devigilenţă şi auto-educare pentru a preveniurmările nedorite.

„Teologia empirică” potrivit învăţăturii Părintelui Ioannis Romanidis (IV)

ÎPS Ierothei Vlahos, Mitropolit de Nafpaktos

Raiul şi Iadul există [ca Rai şi Iad] doardin perspectiva omului, nu şi din perspectivalui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat Raiul şiIadul [aşa cum le percepem noi], ci omul estecel care Îl trăieşte pe Dumnezeu ca Rai sau caIad. Dumnezeu este Lumină [necreată] şi lumineazătoată lumea. Despre lumina creatăputem spune că are două însuşiri: lumineazăşi arde – unii sunt luminaţi de ea, iar alţii suntarşi. Dacă punem la soare o lumânare şi puţinnoroi, ceara va începe să se topească şi noroiulsă se întărească. La soare, substanţa oricăruilucru material se transformă într-una din
aceste stări. Şi la Dumnezeu, Care este Luminanecreată, [se întâmplă la fel]: sunt unii oamenicare se împărtăşesc de Lumină şi sunt luminaţi,pentru că s-au curăţit, iar alţii sunt arşi, pentrucă nu s-au curăţit ca să primească Lumina.
Cine nu are ochi cu care să vadă Lumina, acelava fi ars de Lumină. Acesta este Raiul şi Iadul,[aceeaşi Lumină, percepută diferit de oameni].

„Să ne întoarcem la valorile profund autentice!” de vorbă cu Elena Târziman, directoarea Bibliotecii Naţionale a României

interviu de Andreea Maxim

În copilăria mea, îmi amintesc că, atunci când mergeai la sat, nu era posibil să te întâlneşti cu cineva fără să-i spui bună-ziua, nu era posibil să nu respecţi un bătrân, nu era posibil să nu respecţi proprietatea cuiva. De asemenea, aveai sentimentul că aparţii unui sat, satul respectiv unei comune, iar tu aparţineai unui neam. Poate nu întâmplător cei mai îndrăgiţi eroi erau cei din cartea de istorie. Ei bine, lucrurile acestea încet, încet se adună, ajung să facă parte din tine, să te formeze… Mă rog ca neamul meu să fie la înălţimea strămoşilor noştri. Să aibă demnitatea lor, simţul istoriei, simţul datoriei şi să-şi împlinească menirea pe care i-a dat-o Dumnezeu pe pământ…